Prinț și dezertor! Cum s-a derulat povestea de dragoste în Marele Război și cum a reglat conturile Familia Regală

Prinț și dezertor. Cum s-a derulat povestea de dragoste în Marele Război și cum a reglat conturile Familia Regală

Fără îndoială, povestea de dragoste dintre principele moștenitor Carol, fiul regelui Ferdinand și al Reginei Maria, și Ioana (Zizi) Lambrino, a rămas în memoria contemporanilor cu toate semnificațiile sale. Cei doi s-au cunoscut în 1913, la o recepție. Carol avea 20 de ani, iar Zizi împlinise 15 ani. Nimeni nu a realizat că lucrurile vor evolua spre o relație interzisă.

Conform statutului Casei Regale, un prinț moștenitor nu putea alege o soție româncă (indiferent că era fiică de boier sau de simplu cetățean). Carol I nu dorise ca, astfel, o familie boierească românească să aibă ascendent politic.

Evident, Carol al II-lea a fost de mic un copil dificil. Regele Carol I s-ar fi referit la viitorul rege Carol al II-lea folosind o expresie nu prea măgulitoare la adresa sa - și indirect la adresa românilor: „Cărluță este român: înjură, bea și face datorii!”.

Prinț chinuit de o boală genetică incurabilă

Prinț moștenitor, Carol a avut o problemă de sănătate care i-a dat de furcă în cea mai mare parte din viață. Aceasta a fost o maladie genetică ereditară, provenită ca urmare a cosangvinizării, prezente în cadrul familiilor regale europene care își căsătoreau mereu descendenții, în ciuda faptului că erau rude de sânge.

Așadar, principele Carol ar fi suferit de priapism. Aceasta este o boală care se caracterizează prin remanența sângelui în corpul cavernos al organului sexual masculin chiar și după încheierea actului sexual.

Remediul în epocă mergea de la derularea de relații sexuale zilnice până la introducerea de ace pentru a elimina sângele. Mărturiile contemporane spun că principele și-ar fi început viața sexuală la 16 ani, cel care i-a găsit prima amantă fiind Gavrilă Marinescu, viitorul său Prefect la Poliția Capitalei. Acesta va ajunge după 1930 să furnizeze o rețea de prostituate pe care regele Carol II să le agațe la șosea, șofând incognito.

Prinț îndrăgostit, dezertor dovedit

Prinț îndrăgostit până peste cap, în vara lui 1918, Carol era colonel, comandant al unui regiment de vânători de munte în Neamț. Rămăsese prieten cu Zizi Lambrino și aceasta îi era aproape. Ca un detaliu, recepția din 1913 fusese dată de liderul conservator, viitor premier filo-german în România ocupată în 1918, Alexandru Marghiloman.

Carol a dezertat din punct de vedre militar, fugind la Odessa, în teritoriul controlat de Germania. Pacea separată dintre Germania și România (aproape ocupată de Germania, Bulgaria și Austro-Ungaria, redusă teritorial la Moldova, cu economia supusă 90 de ani controlului german) se semnase la Buftea, la 7 mai 1918.

Regele Ferdinand a refuzat să dea sancțiunea regală tratatului (a refuzat promulgarea) deci, teoretic, eram cel mult în situație de armistițiu cu Puterile Centrale. Adică un ofițer român (statutul pe care îl avea Carol atunci) nu putea merge în teritoriul german, de facto teritoriu inamic. Odessa ajunsese controlată de germani după pacea dintre Germania și Rusia Sovietică din 3 martie 1918 de la Brest-Litovsk.

Divorțat și reabilitat pe ușa din dos. Copilul născut, ignorat ab initio în linia succesorală

Regina Maria era în stare de șoc. Își roagă soțul, pe Ferdinand, să apeleze la amantul ei, colonelul canadian Joseph Boyle, pentru a-l aduce pe Carol acasă, acesta răspunzând sec că ori era primit acasă cu soția, ori pleca în Franța.

Fapta era gravă, el putea fi deferit curții marțiale pentru dezertare la inamic. Ferdinand i-a cerut, în septembrie 1918, colonelului Boyle, să îl convingă pe prinț sau să folosească forța pentru a-l repatria.

Alexandru Marghiloman a cerut ritos regelui să îl scoată din linia de succesiune pe Carol și să îl numească moștenitor pe fratele său, Nicolae. Evident, regele și regina au căutat o soluție care să le salveze onoarea, dar și fiul năstrușnic. Carol a fost adus forțat acasă și a fost arestat 75 de zile.

În 8 ianuarie 1919, se anulează căsătoria cu Zizi Lambrino de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Carol a fost trimis în Ardeal, pentru viitoarea ofensivă din Ungaria, dar și acolo s-a comportat nedemn: a trimis o scrisoare de abdicare, s-a împușcat în picior și a amenințat că se va sinucide.

Situația s-a complicat pentru că. deși divorțați, Carol și Zizi au devenit părinți prin nașterea lui Carol Mircea Lambrino în ianuarie 1920. Familia Regală a convins-o, cu o „dotă” de 110 000 franci  pe an, pe  Zizi Lambrino, să „uite” de căsătorie și de drepturile succesorale ale fiului ei.

Epilog

Regina Maria a trecut la treabă. A decis să consolideze unitatea statelor balcanice și a purtat tratative cu Grecia, Bulgaria, Iugoslavia (Regatul Sârbo-Croato-Sloven) pentru a contracta căsătorii între urmașii ei și urmași ai caselor regale din aceste state.

Cu Bulgaria, lucrurile s-au lămurit rapid prin eșec (țarul Boris III s-a căsătorit cu Giovanna din casa italiană de Savoia, nu cu Marioara), Marioara devenind soția regelui Alexandru al Iugoslaviei în 1921. În același an, Carol se căsătorea cu Elena principesă a Greciei, iar fratele Elenei, George, viitorul rege, devenea soțul surorii lui Carol, Elisabeta.

În mai puțin de 9 luni, în octombrie 1921, se năștea Mihai, moștenitorul lui Carol, care cumva redevenise moștenitorul responsabil. Vor trece însă numai patru ani până când Carol va alege din nou să renunțe la tron pentru Elena Lupescu, fiind scos din succesiune în ianuarie 1926. În 1940, Zizi Lambrino l-a dat în judecată pe fostul ei soț, dar, evident, justiția românească nu i-a dat câștig de cauză