Primarii care au condus Bucureștiul fără să fie votați. Anii de haiducie ai Capitalei

Primul primar general al Capitalei, după Revoluție, a fost doctorul Dan Predescu. Care a avut un mandat scurt: ianuarie 1990 - iunie 1990. Președinte al Consiliului Municipal Bucureşti al Frontului Salvării Naţionale, a fost numit și votat în funcție de cei 49 de membri ai consiliului. Nu a reușit să pună în mișcare problemele legate de salubrizare, transport în comun și construcția de locuințe. A fost demis și a emigrat în SUA, acolo unde a făcut muncă de cercetare în biologie moleculară.

Primarii Capitalei, care au fost numiți, nu aleși

I-a urmat la administrarea Bucureștiului, Ștefan Ciurel, din iulie până în noiembrie 1990. A fost numit, nu votat. O măsură importantă a fost cea din 27 august 1990. Care viza interzicerea organizării de adunări publice, manifestaţii, demonstraţii, mitinguri şi alte asemenea forme de manifestare în zonele de circulaţie şi pe străzile adiacente acestora: Piaţa Victoriei, Piaţa Romană, Piaţa Universităţii, Piaţa Rosetti, Piaţa M. Kogălniceanu, Piaţa Iancului; luarea de măsuri de organizare şi asigurare de condiţii civilizate pentru desfăşurarea adunărilor publice în parcurile Libertăţii, Operei, Titan şi Tineretului.

Decizia care a declanșat un scandal uriaș

Decizia a dat naștere unor reacţii foarte puternice în rândul forţelor de opoziţie şi nu a fost pusă în aplicare vreodată. Pentru că a fost criticat de reprezentanții Guvernului, a decis să demisioneze în noiembrie. Iar primăria generală a fost preluată de Nicolae Viorel Oproiu. A fost desemnat în funcție de premierul Petre Roman, în baza legii nr. 5 din 19 iulie 1990 ce privea administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor până la organizarea de alegeri locale.

Frumoase și periculoase. Cum descriu legendele populare întâlnirea cu ielele

Tăierea salariilor cu 10%. Domeniul în care Guvernul atinge linia roșie

A fost schimbat din funcție, tot din cauza haosului în care se zbătea Capitala la nivel administrativ, iar în septembrie 1991, în joc a intrat Doru Pană, numit, de asemenea, de premierul de la acea vreme. Fără să se remarce cu activitatea de primar general, i-a lăsat locul lui Crin Halaicu.

Primele alegeri, abia în 1992

În februarie 1992 au fost organizate alegeri, iar în turul al 2-lea au ajuns Halaicu, reprezentant al CDR și Cazimir Ionescu, membru al FSN. Halaicu a fost votat de 55,88% din bucureșteni, contracandidatul său a primit 44,12%. Și-a încheiat mandatul, pe care i l-a predat, în 1996, lui Victor Ciorbea.