Un număr de 250 de ”premianți” ( n.r. deținuți care au făcut voluntariat în comunitate, muncitori și cu comportament deosebit) au putut viziona concertul în fața scenei. Ceilalți 1.000 l-au văzut la televizoarele din celule, prin intermediul televiziunii cu regim înschis PS7, care a transmis live evenimentul. Când se aplauda afară, se auzeau urale din camere, ca un ecou perfect  funcțional.

Blindați în mușchi, deținuții s-au așezat unii lângă alții pe scaune, în fața scenei. Pentru că sunt cuminți, au avut voie nu numai la concert, dar și să primească vizite excepționale: soții, iubite, copii, invitați la concert.  Norocoșii, cărora li s-au alăturat membrii familiei, și-au strâns în brațe jumătățile aproape două ore, cât a durat evenimentul; alții și-au dezmierdat coopiii. În tot acest timp au fost păziți atent de trupele SASS, luptătorii cu cagule fiind extrem de vigilenți.

”Nu mă așteptam la așa ceva”

”Tot ce mai lipsește e un butoi de bere”, comenteză Ciprian Nyeki, 25 de ani, închis pentu trafic de droguri. Are 25 de ani, iar ochii verzi îi lucesc alfel, de emoție, în timpul concertului. ”Nu m-am așteptat la așa ceva. Eu am aflat abia azi-dimineață”, mai spune.

Nu sunt mulți deținuți  care își dau acordul să răspundă la întrebările jurnaliștilor. Caius Hella, 28 de ani, închis pentru furt, vorbește despre tensiunea negativă prezentă în viața de zi cu zi după gratii, când ”ești privat de orice și ți se ia libertatea de mișcare până la cea de a te uita la televizor la ce film vrei. Nu că nu am avea televizor în celule, însă suntem mulți, fiecare vrea altceva. Muzica asta e terapie pentru mine. Mă ajută să îmi găsesc liniștea, e un impls pentru a merge mai departe”.

Ilie Stepan: ”Trebuie să iasă din Penitenciar cu sentimentul că sunt vii”

Se ovaționează, se aplaudă, au loc momente de tandrețe între cupluri, acoperite de întunericul care se lasă încet peste audiență. ”Oficiul de reclamă ne anunță că firma se îmbogățește cu noi sortimente”, recită, pe scenă, actorul Doru Iosif. E unul din invitații speciali ai rockerilor de la Pro Musica și cântă piese vechi din repertoriu. Unele pe versuri de Eminescu. Un bas-bariton vocalizează sunete grave. Pe ecrane le de zeci de metri pătrați se proiectezaă imaginea unor câini, după un gard de sârmă. Prin mințile a sute de oamnei trece același gând: suntem la fel. Gratiile sunt fizice pentru deținuții de la Popa Șapcă, dar sunt suficient de multe gratii abstracte, dincolo de gardurile unității de detenție.

Ilie Stepan, liderul Pro Musica, vorbește în proiectul acesta despre starea de a fi în viață conștient. ”Am insistat să facem acest concert aici, pentru că muzica este energie și vrem să dăm această energie și deținților. Ei au nevoie de sentimentul că sunt încă  oameni vii. Muzica nu învie, însă te ține într-o stare, te face să te simți viu, om normal. Cânt de 42 de ani ca profesionist și numai să intru într-un spațiu ca acesta e foarte emoționant. E o bucată din viața fiecăruia dintre noi, iar rezidenții locului sunt nimic altceva decât produsul societății în care trăim cu toții, chiar dacă ei au greșit. Ar trebui să ne fie rușine să nu facem nimic pentru ei. Zic că am făcut un lucru normal, venind să concertăm aici, nimic extraordinar. Acești oameni sunt vremelnic închiși, se întorc în societate și trebuie să o facă cu sentimentul că sunt vii”, a declarant Ilie Stepan.

Concertul a fost un preambul evenimentului de lansare a DVD-ului 41 Pro Musica Live in Timişoara. ( Fotografii: Adrian Pîclișan)