Fostul ministru al Justiției, deputatul Cătălin Predoiu, a propus, în luna august, modificarea Legii 51/1991 privind securitatea naţională, după ce Curtea Constituțională a României a hotârât că interceptările SRI, pe mandate de securitate națională, nu mai pot fi folosite ca probă.

Proiectul inițiat de deputații PNL Cătălin Predoiu, Gabriel Andronache şi Cristina Trăilă a fost adoptat tacit de Camera Deputaților, săptămâna trecută.

Termenul pentru dezbatere şi vot final a fost depăşit la data 12 noiembrie şi, ca urmare, propunerea legislativă se consideră adoptată. Proiectul va intra în dezbaterea Senatului care este for decizional.

Potrivit proiectului, „datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului.

Judecătorul de cameră preliminară are primul cuvânt

Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora. Dispoziţiile art. 143 alin. 3 şi 4 şi art. 146 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător”.

Totodată, proiectul prevede că, „dacă înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii, care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt folosite ca mijloace de probă în procesul penal, legalitatea acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică, în procedura de cameră preliminară, de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.

Nelegalitatea înregistrărilor poate fi invocată la primul termen

În cauzele penale în care, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, procedura în cameră preliminară s-a încheiat, dispunându-se începerea judecăţii, şi în care sunt folosite ca mijloace de probă înregistrări rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor legii nr 51/1991 privind securitatea naţională, legalitatea acestor înregistrări şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei.

În aceste cauze penale nelegalitatea respectivelor înregistrări sau a procedeelor probatorii prin care înregistrările a fost obţinute poate fi invocată până la primul termen de judecată cu procedura completă, după intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă încălcările nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută”, mai stipulează proiectul adoptat tacit.

Uniunea Națională a Barourilor din România a luat poziție față de acest proiect

„Proiectul de lege nu prevede nicio procedură de contestare de către justițiabili a legalității probelor obținute de serviciile de informații prin interceptări, ci doar verificarea legalității acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute, în procedura de cameră preliminară.

În urma analizei Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, adoptat tacit de Camera Deputaților la data de 17.11.2020 și transmis Senatului, în calitate de cameră decizională. Uniunea Națională a Barourilor din România constată că prevederile din acest proiect de lege încalcă dispozițiile constituționale și pun în pericol dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Modificările pe care le criticăm se referă la reintroducerea ca mijloace de probă în procesul penal a înregistrărilor rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, fără a fi prevăzute garanţii reale și efective referitoare la contestarea legalităţii mijlocului de probă, cât şi a procedeelor probatorii prin care acestea au fost obţinute, în condiții de efectivitate”.

Documentul integral al UNBR, AICI