Editura Evenimentul si Capital

Povestea unui partizan al „Haiducilor Muscelului”

Autor: | | 9 Comentarii | 1192 Vizualizari

„Evenimentul zilei” vă prezintă povestea preotului-profesor Gheorghe I. Cotenescu, susținător al mișcării „Haiducii Muscelului”, scrisă chiar de nepotul său

Autor: Radu Petrescu-Muscel

La sfârşit de secol XIX, un învăţător de pe Valea Doamnei, Nicolae Andreescu, scria: „Cei ce locuiesc mai pe sub păduri, fiind mai toți și vânători, sunt foarte «curagioși» și cutezători, iubind mai mult ca alții libertatea și neatârnarea, cauza care poate a contribuit ca cei mai mulți haiduci și revoluționari să fie dintre acei ce s-au născut pe sub munți”.

Era bunicul unuia din cei patru preoţi executaţi pe 19 iulie 1959, la Jilava, împreună cu ceilalţi 12 martiri musceleni, în frunte cu fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu.

Martiri

Străvechiul judeţ Muscel trebuia şi a şi fost desfiinţat rapid de regimul comunist datorită rezonanţei, la nivel naţional, a celei mai longevive mişcări de rezistenţă armată anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului”.

Mișcarea a fost înființată și condusă inițial de un alt martir, locotenent- colonelul Gheorghe Arsenescu din Câmpulung, executat la 30 mai 1962, tot la Jilava. Nu au fost doar 17 martiri.

Maiorii activi Ioan Dumitrache şi Niculae Mihăilescu, de la Batalionul 27 Vânători de Munte (fostul Regiment 30 Muscel din Câmpulung), au sfârşit tot la Jilava. În 1950, Securitatea din Piteşti îl executase demonstrativ, fără proces, la Izvoarele, pe studentul ţărănist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu, aghiotantul lui Arsenescu. Ce să mai vorbim de numeroșii morți în temnițe, precum învățătorul Iancu Arnăuțoiu și Laurenția Arnăuțoiu, părinții „Haiducilor” din Nucșoara.

Susținători

Ca membri şi susţinători li s-au alăturat foşti deputaţi, avocaţi, mari industriaşi şi proprietari de fabrici, mori şi tăbăcării, mici întreprinzători, ofiţeri activi şi deblocaţi, monahi şi preoţi de mir, învăţători şi profesori, studenţi, muncitori şi ţărani.

O structură socio-profesională extrem de eterogenă, care ne spune cât de mult se generalizase nemulțumirea față de regimul instaurat la 6 martie 1945 prin pumnul bătut la Palat de comisarul Vîșinschi.

Un regim apărat de trupele de ocupaţie şi sutele de consilieri sovietici, înstăpânit definitiv prin fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, urmată, la 30 decembrie 1947, de abdicarea Regelui Mihai I, impusă de pistolul ce i-a fost arătat, sugestiv, de dr. Petru Groza.

130 de ani de la nașterea preotului Gheorghe I. Cotenescu

Printre susţinătorii lt.- col. Gheorghe Arsenescu s-a aflat şi bătrânul preot- profesor iorghist Gheorghe I. Cotenescu, (1886-1965), strălucit reprezentant al unui neam de ctitori prea puţin ştiuţi. Este vorba de Neamul Coteneștilor, de la nașterea căruia s-au împlinit de curând 130 de ani.

Trei veacuri de continuitate pe linie bărbătească a Coteneştilor nu înseamnă mult pentru istorie. Contează mai mult tăria credinţei şi faptele noastre, indiferent de vremuri.

La 1781 începea construcţia bisericii din Coteneşti, potrivit inscripţiei „acest clopot s-a făcut cu cheltuiala vătafului Ioan cu fiii săi, Nicolae şi Gheorghe, la 1781”. Ion Cotenescu, vătaful plaiului Dâmboviţa din Muscel, o termină după 1790.


FOTO: Ansamblul monumental „Zidul Roșu” a fost inaugurat recent



Ctitori de biserici

I-a urmat pilda nepotul, preotul Ion Cotenescu (1847-1917), hirotonit pe seama parohiei Izvoarele-Dâmboviţa, săracă în biserici.

Ostenind din greu, a oferit ofrandă lui Dumnezeu alte două biserici de zid, în localitățile Izvoarele (1877) și Mânjina (1885). După 46 de ani de slujire moare de inimă rea, când nemţii au confiscat clopotele de bronz.

Jertfa strămoşilor nu încetează, căci fiul său, preotul Gheorghe I. Cotenescu, născut cu 130 de ani în urmă (6 iulie 1886), avea să continue pilda primului ctitor.

Dublu licenţiat (Teologie şi Conservator), hirotonit în Muscelul strămoşesc, revine în 1913 acolo unde, în timpul primului Mavrocordat, Nicolae, iuzbaşa (căpitan de infanterien. r.) ot Cetăţeni, începea spiţa neamului.

Studentul iorghist împlinește porunca haretiană, împărțind enoriașilor din Stoenești și copiilor acestora lumina credinței, în biserică şi în şcoală, înfiinţând şi conducând cooperative, obşti, bănci populare, cămine culturale. Împarte cu ei şi cozonac şi pâine amară.

Dramele războiului

Preot militar în întreaga campanie (1916-1919), străbate toate teritoriile locuite de români, „de la Nistru până la Tisa”, iar, de acolo, la Budapesta. Pieriseră pe front prieteni, colegi de şcoală, precum preotul vâlcean Nicolae Armăşescu. Ştia bine ce înseamnă suferinţa. Dar şi răsplata ce avea să vină, vis de generaţii: România Mare. Aflase ce se petrecuse acasă: nemţii îi ocupaseră căminul, îi izgoniseră socrii în munte, pângăriseră modesta bisericuţă, devenită grajd, sfinţii orbiseră, masa de piatră din altar- spartă.

Ofițerii și trupa Regimentului de „fier” 9 Vânători, condus de Gheorghe Rasoviceanu, viitorul general de corp de armată „à la suite”, sar primii în ajutor.

Generozitatea lor e scrijelită în pisania celei mai frumoase biserici de pe Valea Dâmboviţei, opera lui Dumitru Ionescu-Berechet. Vrednicul preot plânge de bucurie la târnosirea-i, după două decenii de trudă, de Părintele Patriarh Nicodem Munteanu, însoţit şi de orfanul Anton Uncu, talentatul său elev de la Câmpulung. La 8 octombrie 1939, în clipe grele pentru ţară – începuse alt război, Armand Călinescu fusese asasinat, refugiaţii polonezi veneau cu zecile de mii –, i s-a împlinit visul. Printre oaspeți, camarazii de odinioară, Generalul Gheorghe Rasoviceanu și Pamfil Șeicaru, cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”.

Floarea ortodoxiei

Asta-i culmea culmilor! Unde a fost fotografiat Grigore Lese, dupa scandalul de la Targu Lapus! Fanii au luat foc

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI