Povestea șalupei torpiloare Rândunica, care a scufundat un cuirasat turcesc în Războiul de Independență

Mihnea-Petru Pârvu
7 martie 2016, 16:35

Ca în lupta dintre David și Goliat, micuța șalupă românească, de numai 15 metri, a scufundat într-un atac care i-a lăsat pe turci cu gura căscată, marele lor monitor Duba Seifi

În anul 1973, în serviciul Flotilei de Dunăre, entitate creată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, încă din 1960, a intrat canoniera Fulgerul, construită la Toulon, aptă și la acțiuni pe mare și șalupa torpiloare Rândunica, construită în șantierul nava Yarrow&Co din Londra. Iar Fulgerul a fost prima navă militară care a purtat pavilionul României moderne la catarg. Aceste două nave completau o flotilă desuetă, alcătuită din barcaze vechi din lemn și cu armament rudimentar. Dar eroina Războiului de Independență a fost, de departe, șalupa Rândunica.

În timpul Războiului de Independenţă, pe Dunăre, în zona canalului Măcin s-au dus lupte grele între forţele navale turceşti şi cele ale României. Imperiul Otoman era a treia forţă maritimă a lumii şi avea pe Dunăre nu mai puţin de 23 de nave de război, dintre care cinci erau monitoare cuirasate, de o forţă extraordinară pentru acele timpuri. Rusia solicită ajutorul Marinei Române pentru a deplasa nave în zonă, iar printre vasele militare trimise pe Dunăre se număra şi şalupa Rândunica, o șalupă cu școndru, un fel de bulumac de lemn lung de câțiva metri pe care era fixată o torpilă care exploda atunci când școndrul se înfigea în carena navei inamice. Un fel de kamikaze naval, întrucât manevra de luptă era extrem de riscantă, nava putând fi scufundată până să apuce să lovească bastimentul inamic. Rândunica era condusă de către maiorul Ioan Murgescu, viitor amiral al Flotei şi Comandant al Marinei Militare.

Cartea de identitate, pe telefonul mobil. Un nou proiect al Guvernului

Cea mai mare frică a lui Ceaușescu. Cum a ajuns să preia puterea totală

Rândunica a scufundat marele monitor turcesc Duba Seifi

Şalupa românească atacă în noaptea de 13-14 mai 1877, monitorul Duba Sefi, o navă mult mai mare, cu un deplasament superior, de 2500 de tone. Potrivit istoricilor otomani, Duba Sefi se numea de fapt Hivzi Rahman, acesta fiind numele care apare în documentele militare ale eşecului de la Măcin. Atacul curajos al românilor conduce la o neaşteptată distrugere a monitorului otoman, succes militar care a rămas în istoria navală. Gurile de foc de pe Rândunica, ce lupta atunci sub numele de Cneaz Stavricevski, au dus, în aceeaşi noapte, la distrugerea altor două ambarcaţiuni inamice, o navă de transport şi un şlep fără propulsie. Eroismul militarilor români a fost ulterior lăudat de toate marile puteri ale Europei iar episodul a rămas în istorie ca celebrul „Atac de la Măcin”. Oraşul tulcean a rămas în istoria Războiului de Independenţă şi graţie unui alt episod: pe 14 noiembrie 1878, armata română şi membri ai Guvernului de la Bucureşti au trecut pe sub un arc de triumf aflat la Măcin, celebrând unirea Dobrogei cu ţara.

Caracteristicile șalupei Rândunica: