Potrivit Comisiei Europene, un copil aflat pe oliță ar putea decide dacă este băiețel sau fetiță

Recent, Comisia Europeană a dat publicității Strategia „Union of Equality LGBTIQ+ Equality Strategy 2026-2030”. Un gest absolut năucitor, ținând cont de realitățile actuale.

„Strategia”  a fost elaborată de Subgrupul LGBTIQ+ de pe lângă Comisia Europeană și și-a propus în mare să promoveze egalitatea LGBTIQ+ și menținerea accentului pe domeniile prioritare, precum și pe integrarea egalității LGBTIQ+ în toate politicile statelor membre ale UE.  Scopul este realizarea unei egalități vitale pentru o democrație nu doar rezilientă și o societate coezivă, ci și esențială pentru promovarea unor economii prospere și competitive în întreaga Europă. Să înțeleagă fiecare ce poate, eu doar am citat.

Subgrupul LGBTIQ+ de pe lângă Comisia Europeană a apărut în 2021. Scopul constituirii lui a fost elaborarea de orientări pentru strategii și planuri de acțiune în vederea consolidării egalității persoanelor LGBTIQ+. Mai mult, a avut din capul locului activități de verificare și monitorizare aferentă pentru a sprijini acțiuni concrete de consolidare a protecției drepturilor persoanelor LGBTIQ în statele membre ale UE.

Pentru perioada 2024-2029, Intergrupul LGBTIQ+ numără 102 membri ai Parlamentului European, ceea ce îl face cel mai mare dintre cele 27 de intergrupuri ale Parlamentului European. Membrii provin din aproape toate grupurile politice. Mai precis, PPE, S&D, Renew Europe, Verzii/ALE, Stânga și din toate cele 27 de state membre.

Consultările de la Cotroceni, aproape de final. Nicușor Dan va face declarații. Live Text

BNR a publicat salariile conducerii. Cât câștigă Mugur Isărescu

Evident, nu putea să lipsească și un român dintr-o asemenea combinație. Este vorba de euro-parlamentarul Nicolae Ştefănuţă, fost USR-PLUS în mandatul 2019-2024, independent afiliat la Verzi, în mandatul 2024–2029. Ba chiar, ales vicepreședinte al Parlamentului European.

Să revenim însă la Strategie. Nu mă voi opri la chestiunile absolut firești, care țin strict de morală. Cred că absolut orice gest discriminator îl trimite pe om înapoi în peșteri și grote. Altceva mi-a reținut atenția, iar asta nu doar mie, ci cam întregii prese de la noi și de prin lume. Primii au fost cei de la ziarul britanic The Telegraph.

Jurnaliștii britanici au semnalat primii o mare abominație prevăzută în Strategie. Ca să nu fiu acuzat de trunchiere sau de tendențiozitate prin nuanțarea traducerii fragmentului în discuție, reproduc integral pasajul în limba română și apoi în forma originală.

„Cerințele pentru recunoașterea legală a genului variază semnificativ între statele membre. În timp ce o serie de state membre au adoptat modele de autodeterminare, altele impun proceduri medicale, despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că pot încălca drepturile omului. Comisia va facilita schimburile de bune practici între statele membre pentru a sprijini dezvoltarea unor proceduri de recunoaștere legală a genului bazate pe autodeterminare, care nu impun restricții de vârstă.”

Forma originală, așa cum apare în Strategie: „Requirements for legal gender recognition vary significantly across Member States. While a number of Member States have adopted self-determination models, others impose medical procedures, which the European Court of Human Rights has found may infringe human rights. The Commission will facilitate exchanges of best practices among Member States to support the development of legal gender recognition procedures based on self-determination that are free from age restrictions.”

Deci, recunoaștere legal-instituțională a genului fără vreo limită de vârstă minimă. Astfel, un copil aflat la vârsta creșei sau a grădiniței ar putea să-și aleagă singur sexul, la fel cum își poate alege cu ce muțunache să se joace, sau la ce desen animat să se uite. Iar după această alegere, din punct legal-instituțional rămâne cum a spus el, statul zice ca el. Iar asta, în numele drepturilor omului, fără nici măcar o vorbă despre discernământul unui copil tocmai ridicat de pe oliță, spre exemplu.

Las la o parte tentația de a comenta enormitatea unei asemenea inițiative, ca să atrag atenția asupra unui alt aspect. Unul care ține de momentul în care apar asemenea idei și inițiative halucinante, în plină ascensiune a partidelor europene de orientare suveranistă.

Apariția și creșterea acestor mișcări politice au fost determinate în baza necesității obiective istoric determinate, vorba lectorilor de marxism. Ele nu sunt altceva decât produsul reacției egale și de semn contrar la presiunea exercitată de vectorul progresist-neo-marxist. La nivel de masă, unei solicitări absurde nu-i poate răspunde prin contrapunere decât una contrară, la fel de absurdă. La absurdul sexo-marxist răspunsul nu putea fi decât acela reactiv, al extremismului suveranist.

Rezultatul nu va fi altul decât consolidarea trendului ascendent al acestor mișcări. Ele nu sunt altceva decât o reacție de apărare împotriva nefirescului cu potențial distructiv a tot ceea ce are orice om mai de preț. Chiar un campion al moderației să fii și tot cazi drastic pe gânduri, atunci când unii care îți pot determina viitorul vin cu asemenea intenții.

Cui pot folosi asemenea grozăvii, este întrebarea pe care orice om de bun-simț și-o pune. Răspunsul vine de la sine. În niciun caz Europei și națiunilor care o alcătuiesc, ci exact celor care vor să vadă Continentul cât mai fărâmițat-neputincios.