Ponta-Maior, Antonescu-Iohannis sau Boc-Băsescu?

Ponta-Maior, Antonescu-Iohannis sau Boc-Băsescu?

Pentru alegerile din noiembrie 2014 ni se pregăteste (alt)ceva! Strategiile electorale vor fi complet diferite faţă de ceea ce am văzut până acum.

Nu vom mai avea de ales între doi oameni, două caractere diferite, definite în special prin atitudinea faţă de Justiţie, faţă de economia de piaţă sau faţă de alianţele tradiţionale ale României. Nu vom mai avea de ales între doi oameni politici, unul de dreapta, altul de stânga, sau între două viziuni privind drumul ce urmează să fie parcurs în cincinalul următor. De această dată ne vor fi propuse tandemuri electorale tip Preşedinte-Premier, vom merge la vot având în gând doi oameni, iar în turul doi vom avea de ales între patru oameni. Putem construi deja o tipologie clară a tandemurilor ce vor fi propuse, în special prin citirea atentă a declaraţiilor politice şi a sondajelor din ultima vreme. Ipoteza tandemului presupune să acopere prin prezenţa celuilalt anumite goluri de reprezentare. De la lupta împotriva corupţiei până la competenţa în administrarea ţării, vom vedea o întrepătrundere a personalităţilor, fiindu-ne de fapt propus un produs politic de tipul "doi într-unul". Este o abordare ieşită din tipare, care va face ca bătălia electorală din finalul anului să fie extrem de interesantă. Cred că în privinţa tandemurilor putem vorbi de o posibilă alăturare a lui Victor Ponta cu George Maior, a lui Crin Antonescu cu Klaus Iohannis şi a lui Emil Boc cu Traian Băsescu, reprezentând principalele forţe politice cu şanse reale în cursa politică pentru următorul mandat de 5 ani în fruntea statului. Îmi dau seama că o asemenea abordare necesită câteva explicaţii. În primul rând, nu acord mari şanse PDL şi candidatului susţinut de Vasile Blaga pentru preşedinţie Mai ales pe termen lung. Este de prevăzut ca, imediat după alegerile europarlamentare, PDL să se reorienteze fie în direcţia PNL, fie în direcţia PMP. Ultimele sondaje îl prezintă pe Cătălin Predoiu ca fiind un candidat marginal, fără o evoluţie spectaculoasă, iar scorul la europarlamentare pentru pedelişti se arată a fi unul modest în raport cu aşteptările acestora. Mihai Răzvan-Ungureanu, un om politic foarte bine plasat în topul românilor, pare să fi pierdut cursa pentru prezidenţiale, lipsa de hotărâre în alegerea unui partener politic cu greutate (dilema sa fiind PDL-Blaga sau PMP-Udrea) îndreptândul spre linia de margine. De aceea am ales, pentru zona de dreapta a electoratului, tandemul anunţat de preşedintele Băsescu, care a spus în repetate rânduri că se vede făcând un tandem cu Emil Boc. Pot apărea modificări? Bineînţeles, dar calculele politice până în acest moment ne îndreaptă spre o asemenea concluzie. O altă explicaţie este necesară în privinţa echipei Victor Ponta - George Maior. Au circulat multe speculaţii în jurul posibilei candidaturi a directorului SRI la preşedinţia României, ziariştii au pus o mulţime de întrebări fără a se obţine un răspuns definitiv. Însă această variantă este luată în calcul din ce în ce mai tare în interiorul partidului, fiind considerată o manevră cu potenţial electoral semnificativ, testată în sondajele ultimelor luni. Cu atât mai mult cu cât alegerea lui George Maior ca membru al tandemului are avantajul unui politician care, deşi a condus SRI în cel mai lung mandat, nu a confundat interesele serviciului cu cele ale vreunui partid, fiind partenerul cu cel mai consistent profil euro-atlantic şi cu un istoric solid în bătălia împotriva corupţiei. Iar cel mai important lucru este că se bucură de un sprijin consistent în interiorul partidului, în special din zona transilvană, neavând vulnerabilităţile unui politician clasic. Despre tandemul Crin Antonescu-Klaus Iohannis sunt puţine lucruri de adăugat faţă de ceea ce s-a scris până acum. Este alegerea evidentă pentru preşedintele PNL. Iohannis este liberalul cel mai bine plasat în sondaje, acoperă acea nevoie de seriozitate guvernamental-administrativă, plus componenta ardelenească. S-a dovedit a fi un adversar considerat periculos de către PSD, devenind principalul pretext pentru ruperea unei alianţe politice ce părea să reziste peste veacuri.