Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
A început ieri, în Olanda, procesul hoților care au furat Coiful de la Coțofenești și trei brățări de aur, obiecte din patrimoniul cultural românesc expuse în muzeul din Drents. Uimitor este mesajul-pledoarie trimis instanței olandeze de reprezentanții Muzeului Național de Istorie al Românie, dacă ne gândim de câtă neglijență a dat dovadă fosta camarilă culturală atunci când a trimis într-un orășel olandez peste 600 de piese istorice.
Furtul și traficul cu obiecte de artă și de patrimoniu au o istorie lungă în România, așa că, de-a lungul anilor am tot scris despre jafuri ca acela din Olanda, petrecut în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025. Am avut noroc, obiectele au fost găsite la sfârșitul lunii martie 2026, iar pe 2 aprilie românii au primit vestea oficială. Tezaurul, mai puțin una dintre brățări, a fost recuperat de la cei trei hoți arestați, după o anchetă teribilă, în care ofițerii sub acoperire au avut un rol major.
Neglijența românilor nu a preocupat pe nimeni la București
Departamentele specializate din Poliția Română, SRI, SIE, muzeele din România, cunosc pericolul unor jafuri atunci când obiecte cu mare încărcătură istorică sunt expuse publicului și ce măsuri deosebite de pază trebuie luate. Dacă ne amintim, doar fostul director al MNIR, longevivul și des contestatul Oberlander, nu a pus prea mare preț pe siguranța artefactelor trimise peste graniță.
Din muzeul Drents au fost sustrase coiful de aur de la Coţofeneşti, datat în secolele V-IV î.Hr. şi trei brăţări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia, din a doua parte a secolului I î.Hr., unele dintre cele mai importante artefacte din tezaurul dacic. Pentru rigoare, trebuie spus că specialiștii consideră coiful ca fiind getic, nu dacic, valoare lui istorică fiind și mai remarcabilă.
Să nu vă mirați că nimeni dintre cei care s-au ocupat de contractul pentru organizarea expoziției din orășelul olandez nu a pățit nimic pentru neglijență. Și-a pierdut funcția doar directorul Oberlander. Niciun dosar de cercetare penală „in rem” nu a apărut, deși după furt au ieșit la iveală marile disfuncționalități și neglijențe .
Doamnele ministru, despre același jaf din Olanda
Expoziția de la Drents a fost deschisă în perioada în care Raluca Turcanu se afla în fruntea Ministerului Culturii. Furtul s-a comis, însă, când la cârma ministerului a venit Natalia Intotero. Aceasta a făcut oarece demersuri, a prezentat date din contractul dintre muzeele român și olandez, a vorbit de lipsa unor măsuri drastice de pază a obiectelor și l-a demis pe directorul Ernest Oberlander-Târnoveanu, considerat prietenul lui Klaus Iohannis.
Raluca Turcanu ne-a povestit și ea despre responsabilitatea unor angajați din Ministerul Culturii care se ocupă de contractele unor asemenea expoziții internaționale și de generarea unei Hotărâri de Guvern prin care se stabilește inclusiv ieșirea din țară a patrimoniului. Fostul ministru a spus că asigurarea securității exponatelor s-a făcut prin contractul dintre Muzeului Național de Istorie și Muzeul Drents din Olanda și a susținut că singura instituție românească implicată a fost instituția condusă de Ernest Oberlander-Târnoveanu. E de neuitat mărturisirea ei că, din cauza furtului, nu putea să doarmă noaptea, deși „toți pașii legali au fost îndepliniți, dar a fost hazardul”.
Acest jaf putea fi prevenit
După furt, au existat specialiști români și străini care au opinat că acest jaf putea fi prevenit. Acum ne văicărim în fața instanței de judecată din Olanda. „Furtul a avut un impact semnificativ asupra societății românești. Aceste comori au o istorie care se întinde pe mulți ani în spate”, a transmis muzeul de la București.
Furtul e furt, dar autorităţile române au eşuat, în primul rând, pentru că nu au stabilit standarde clare de securitate pentru artefactele expuse.
Nu au cerut sau nu s-au asigurat că sticla vitrinei este laminată, armată, așa cum folosesc mulţi bijutieri. Nu s-a știut că cele mai de preț obiecte nu au pază permanentă.
„Nu te poţi aştepta ca personalul de securitate să intervină fizic într-un jaf”, a spus un expert.
Muzeul Drents. Sursa foto: Wikipedia
Anul trecut, președintele Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor declara că este nevoie de „multe reglementări legale suplimentare” în privința securității atunci când este organizată o expoziție în afara României. Emanuel Petac atrăgea atenția că legislația noastră de patrimoniu datează de acum circa un sfert de secol.
„Legea patrimoniului e din 2000, dar ea a fost în elaborare chiar un pic înainte. Trăim în altă lume. De atunci s-au făcut mici modificări, mici ajustări pe unde au fost nevoi stringente, dar nu de esență”, spunea Petac. Evident, nu s-a făcut nimic.
Pledoarie românească: Onorată instanță, am fost proști și hoții deștepți!
Reprezentanții Muzeului Național de Istorie al României a transmis instanței din Olanda un mesaj-pledoarie prin care arată ce comoară neprețuită ne-au furat cei trei tineri arestați. Te uimește stilul în care se arată ce importanță istorică au pentru români aceste obiecte de identitate națională, dar și cât de proști au fost responsabilii noștri în asigurarea siguranței lor. Ei, muzeografii, ar fi trebuit șă aibă și în 2025 aceleași repere de valoare ca și acum, în 2026.
„Aceste piese nu sunt simple bunuri materiale. Ele sunt bunuri de patrimoniu de importanță excepțională, clasate în Tezaur, iar valoarea lor documentară, artistică și simbolică depășește frontierele unui singur stat. Ele aparțin memoriei culturale a României, dar și patrimoniului cultural al umanității”, se notează în documentul trimis.
Celebritatea Coifului getic este știută, dar la București s-a ignorat faptul că ar fi stârnit interesul unor hoți și traficanți de opere de patrimoniu. Acum le explicăm olandezilor și întregii lumi culturale.
„Coiful de la Coțofenești nu este cunoscut doar de specialiști. Pentru generații întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice (...). Dispariția sa nu a fost percepută ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective”, au mai transmis reprezentanții Muzeului.
Nu știu de ce, dar ceea ce urmează să reproduc îmi amintește de jocul copilăriei, când unul mai fraier pierdea partida la „Popa-prostu” sau la „Aruncarea la capace sau cartonașe”. Atunci îi strigam în cor „Hai, nu plânge, nu plânge!”.
„În spatele fiecărui obiect se află zeci de ani de răspundere publică, de muncă științifică și de efort instituțional. Atunci când asemenea piese sunt furate prin violență, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute. Ci este lovită însăși misiunea unei instituții publice chemate să apere patrimoniul comun”, a mai scris cu duioșie și emoție maximă echipa de la Muzeu.
Scuzați-ne dragi muzeografi, dar dacă știați toate acestea, de ce nu v-ați zbătut ca să le păziți, de ce nu ați reclamat atunci directorul care trimitea comoara peste graniță?
„Când astfel de bunuri dispar, fie și temporar, întreaga comunitate este lipsită de acces la o parte din propria memorie”, au mai afirmat oficialii Muzeului Național de Istorie în mesajul lor către judecătorul din Olanda.
Dacă tot ați adus vorba așa de frumos, poate ne spuneți și nouă când veți reda comunității accesul la propria memorie, nedispărută încă, dar care zace în Muzeul cu porțile ferecate de ani de zile. Trecem ca proștii pe Calea Victoriei și nu avem de ce să urcăm treptele muzeului nostru național.
