O vizită la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău sub îndrumarea cercetătorului Constantin Vânătoru înseamnă, de fapt, o serie de cursuri științifice-fulger predate printre răsadurile și culturile de vinete mov, albe sau vărgate, printre tufele de spanac cățărător sau bolțile doldora de pepeni de iarnă, printre lujerii de castraveți explozivi, yam sau dovlecei-șerpi. Legumele și fructele aclimatizate aici din toate colțurile lumii, rebranduite ori (re)inventate pe loc au o trăsătură comună: sunt și mai ales vor fi plantele viitorului. Cum așa? Explicațiile vin direct din „inima” acestei întreprinderi științifice: „Sunt multe, multe plante extraordinare care ne-ar putea fi de folos nouă și copiilor noștri. Unele mai misterioase, altele cunoscute, toate însă cu beneficii excepționale pentru sănătate. Să alegem câteva, să le prezentăm românilor, să le cunoască, să afle lucruri noi și utile!”.

Poftiți la pepeni de iarnă!

Constantin Vânătoru se leagănă mulțumit pe potecile îngrijite ale serelor. Ochii îi sclipesc iute în sus, spre arcul întins de deasupra noastră de care atârnă niște legume sau fucte – n-am reușit să mă dumiresc rapid – pântecoase: „Uitați, de exemplu, pepenele de iarnă”. „Adică se coace iarna?”, îl întrerup surprins. „Nu, nici vorbă. Doar că se păstrează foarte bine peste iarnă, de aici îi vine denumirea. Nu trebuie să-l pui la frigider, la congelator, pentru că, grație pruinei care-i acoperă coaja, se deshidratează foarte greu. Științific se cheamă Benincasa hispida, poate atinge și zece kilograme și este un melanj format din pepene, dovleac și castravete. E ideal pentru salate, dar și pentru tocăniță, ciorbă. E bun la toate, ce mai”. Ating cu degetele împreunate fructul voluminos, în timp ce explicațiile curg mai departe: „Este o specie din familia curcubitaceelor, foarte bogată în vitamine, în special vitamina C. Producția poate depăși 60 de tone la hectar”.

Rezist eroic (și cu gura căscată) în fața valurilor de informații și, chiar când credeam că cercetătorul se oprește să ne tragem sufletul, reia în trombă proțăpindu-se sub o boltă exotică, verde, grasă : „Acesta este Spanacul de Malabar (Basella rubra), o plantă cățărătoare, crește doar așa, în sistem palisat, atât în sere, cât și la câmp. Important este să nu fie lăsat pe pământ, nu suportă temperaturile scăzute. Este fantastic pentru salate, menține tonusul, prospețimea organismului. Dintr-o singură boltă de spanac poți mânca întreaga vară. Atinge peste zece metri înălțime”.

Yamul, trufa legumelor

Notez febril, absorbit de noutatea absolută a lecțiilor acestui bărbat care și-a închinat viața cercetării: „Uitați, acesta este yamul, Dioscorea villosa, «trufa legumelor». Provine din Asia, are tuberculi aerieni, dar și-n sol. Se consumă tot, inclusiv frunzele. A fost și este utilizată de mii de ani în tratarea tusei, a tulburărilor digestive, a afecțiunilor nervoase. E musai însă să te informezi înainte de a consuma yam, pentru că nu face bine femeilor însărcinate sau a celor care alăptează etc.”. Lăsăm în urma noastră șiruri perfect aliniate de tomate și, cum preț de câteva clipe mi-am pierdut din ochi ghidul, fac dreapta, la nimereală, pe sub o arcadă luxuriantă. În prag, mă blochez și-mi scuip în sân, alungând cu mâna vedeniile alunecoase ce se întindeau spre mine. În spate, vocea calmă, râzândă a cercetătorului mă liniștește: „Ăștia sunt dovlecii-șerpi, intrați, nu vă mușcă!” Pășesc precaut printre siluetele atârnânde, verzi, lunguiețe, sinuoase, care emană, uluitor, un duloce miros de pâine caldă. „Li se mai spune și dovleci-tomată, pentru că, ajunși la maturitate, capătă o culoare roșie, aprinsă. În Africa se fierb și se obține un fel de suc, de bulion, indispensabil alimentației. Este recomandat persoanelor cu prostată. Trichosanthes cucumerina, după denumirea științifică, este bogată în sodiu, potasiu și vitamine. Crește pâna la doi metri lungime, în sistem palisat. Antioxidant, cu conținut ridicat de licopen și betacaroten, se consumă crud. La maturitate, corpul dovleacului-șarpe seacă, se ușurează. Ar fi ideal să-l cultivăm pe scară largă”.

Dovleacul-șarpe reține grăsimi, fibre, carbohidrați, vitamina A și E. Conținutul de fenoli și flavonoizi este de 46,8% și 78,0%. De asemenea, fructul este bogat în vitamina A, C și E, îmbunătățește apetitul și acționează ca tonic. Fiecare parte a acestei plante este folosită pentru a trata diverse boli. Se utilizează în tratamentul durerilor de cap, alopecie, febră, tumori abdominale, fiere, colică acută, hematurie și psoriazis. Mai este folosit ca vermifug, purgativ, laxativ, hidragog, hemaglutinant, antivomitiv, cathartic și în tratarea diabetului de tip 2.

Luffa cylindrica, de la șampon la automobile de lux

O plantă formidabilă prin paleta largă de întrebuințări este Luffa cylindrica, numită popular buretele vegetal. „Crudă, poate fi consumată în locul dovlecelului. La maturitate, se transformă într-un burete natural foarte util. Poate fi folosit pe post de șampon, dar și la spălarea corpului. Este catifelat la contactul cu pielea. Mai mult, buretele vegetal este ideal pentru izolarea caselor, a locuințelor, dar și pentru antifonatul ușilor, al ferestrelor. Firmele care se respectă folosesc acest burete vegetal în construcția automobilelor personalizate, de lux. Mai exact, filtrele pentru polen sunt realizate din luffa cylindrica. Bine, oamenii pun acest burete la treabă inclusiv în industria vinului”.
Primul tratat de legumicultură din România
Constantin Vânătoru trage aer în piept, îmbătat de bucuria de a împărtăși toate aceste cunoștințe: „Sunt multe, multe plante ale viitorului, domnule Saiu. Umplem un cărțoi și nu epuizăm informațiile. Uitați, pregătesc tipărirea unei lucrări științifice pe această temă. Este vorba despre primul tratat de legumicultură din România. În el se va regăsi toată viața mea. Muncesc de mai bine de treizeci de ani în acest domeniu, am păstrat date culese încă din timpul liceului. Lucrarea va avea în jur de 1.000 de pagini, un demers serios”. Felicitări, stimate domn! Abia așteptăm cartea.

Resetarea papilelor gustative

Există, în minunatele grădini de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare de la Buzău, (și) o plăntuță cu aspect plăpând, firav, delicat, dar cu o sevă nebănuit de puternică: acmela oleracea, pe numele de catalog, planta care curentează în limbaj colocvial. „O singură bucățică mestecată vă va conferi o senzație de amorțire a buzelor, a limbii, apoi o plăcută prospețime, o respirație curată. De fapt, planta are un rol extrem de important. Prin calitățile ei dă un fel de reset papilelor gustative, atât de asaltate astăzi de băuturile energizante, carbogazoase etc.”. Privesc curios bobocelul pe care mi-l întinde domnul Constantin Vânătoru: „Testați-l, senzația de amorțire a buzelor se risipește repede!”.

Antidepresivul de Buzău

Constantin Vânătoru adulmecă o perdea verde de tulpinițe în timp ce palma îi alunecă peste creștetele aromate: „Lophantus anisatus, zis și Aromat de Buzău”, mă anunță triumfător cercetătorul. „Conține mentol, este antidepresivă, calmează mucoasa intestinală. O cană cu ceai de lophantus e revitalizantă, energizantă, minunată. Americanii o consideră a patra plantă meliferă din lume, poate atinge doi metri înălțime și este folosită în industria alimentară. Rezistă la îngheț și, plantată în benzi care să înconjoare alte culturi, le apără pe acestea de rozătoare”.

Ați auzit de Kiwano?

Cucumis metuliferus, kiwano sau castravetele țepos este originar din Noua Zeelandă și are exact aspectul unui castravete cu țepi. Când îl desfaci însă, înăuntru arată ca o pastă gelatinoasă verde – de unde i s-a tras și numele „pepenele-jeleu”. „Conține biotină, o substanță bogată în acizi grași. Reglează glicemia, contribuie la creșterea părului și a unghiilor. Ajută la îmbunătățirea vederii, la consolidarea oaselor. Când este copt, kiwano capătă o culoare portocalie. Poate fi păstrat pentru consum mult timp, până la 12 luni”, argumentează Constantin Vânătoru.

La Buzău, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă, au fost obținute peste două sute de soiuri de vinete! De remarcat, vinetele albe, mov și tigrate. De ce? „Aceste soiuri create de noi aici nu oxidează ca cele obișnuite, sunt mai untoase, mai tolerante pentru digestie. În plus, au un conținut mult mai redus de semințe. Sunt mai bune”, concluzionează Constantin Vânătoru.

Cercetătorul Constantin Vânătoru este convins că viitorul legumiculturii va fi în spații protejate, special amenajate și atent îngrijite: „Condensul va fi cel mai mare dușman al acestor spații, pentru că el generează cele mai multe și mai felurite boli. Trebuie aerisit la timp, irigat la timp, tratat fitosanitar la timp etc. În plus, culturile trebuie să conțină doar material biologic certificat științific. Nu-i chiar ușor să îndeplinești toate aceste condiții atât de strâns legate între ele”.

1957 este anul înființării Staţiunii de Cercetare Legumicolă Buzău. A avut, încă de la început, un rol strategic: cercetare şi dezvoltare pentru zona bazinului legumicol Buzău şi a judeţelor limitrofe

10 ani de cercetări au fost necesari pentru obținerea „Aromatului de Buzău”, Lophantus anisatus după denumirea științifică, o plantă cu valențe antidepresive

22 de soiuri noi de legume a obținut, în urma a zeci de ani de cercetări, Constantin Vânătoru, doctor în Horticultură și coordonator al Laboratorului de Genetică și Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău

Gustul și aroma formează un complex de 400 de substanțe. Planta, în inteligența ei, absoarbe și procesează din atmosferă aceste substanțe pe care le pune în fruct. Aceasta este partea valoroasă a tomatelor românești”, Constantin Vânătoru, cercetătorul

Poți importa o sămânță inoculată cu un virus sau cu o bacterie, o pui în pământ, aceea se dezvoltă și-ți elimină planta ta, autohtonă, specia bună, locală. Trebuie să folosim doar material biologic certificat științific”, Constantin Vânătoru, cercetător

În 33 de ani mi-am luat doar două săptămâni de concediu, plus o săptămână și jumătate când m-am operat de hernie. Cercetarea e viața mea! Marea am văzut-o prima oară prin 2012”, Constantin Vânătoru, cercetător

România asigură, în prezent, sub 5% din totalul semințelor necesare culturilor în sere și solarii. Tributari importurilor, avem nevoie urgentă de o bancă de gene, pentru a ne dezvolta propriile strategii de cercetare

-20 grade Celsius este temperatura optimă de păstrare a semințelor de plante într-o bancă de gene

Te-ar putea interesa și: