Calea Moșilor a devenit, în ultimul sfert de veac, raiul valutiștilor și al caselor de amanet. Un fel de Wall Street de București, chiar de România, care  funcționează 24 de ore din 24, 365 de zile pe an. Și nu se închide nici de Paște, nici de Crăciun și nici de Revelion.

Cu ce să-i sperie Coronavirusul pe „bișnițarii” de valută sau pe posesorii de case de amanet? Cu nimic. Temerea este, însă, mare. Oamenii nu mai au bani. Vin, își amanetează bijuteriile, telefoanele, sau alte daravele și nu mai au suficienți bani lichizi să și le ia înapoi. Astfel, pierd și ei și ies în pierdere și „amanetarii”, care își văd banii blocați în produse greu vandabile.

O chelie înroșită de nervi

Ionuț Grecu are 37 de ani, e bănățean și mecanic auto convertit în „amanetar” de vreo 12 ani. „În martie 2008, m-am angajat prima oară la o casă de amanet. Era fix în plină criză financiară. Atunci am avut pierderi de 30% din venituri”, își amintește Ionuț cum a fost penultima criză mondială majoră.

Spune că e falsă presupunerea că oamenii vin să-și amaneteze bunurile pe timp de criză: „În vremuri grele, cetățenii își amanetează agoniseala, adică: bijuteriile, electronicele, ceasurile, pietrele prețioase, mașinile sau telefoanele, dar nu mai au bani, ulterior, să vină să și le recupeeze. Și noi rămînem pe cap cu ele”. Mai că i se înroșește chelia de nervi amanetarului de la Casa de Amanet Zeus de pe Calea Moșilor colț cu Mihai Bravu, de la Obor.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE