Sfântul Ierarh Vlasie a trăit în timpul împăratului Liciniu (308-324) și era din Sevastia Capadociei. Pentru viața sa curată, oamenii cetății l-au ales episcop.
Vlasie a condus cu înțelepciune și bunătate turma sa, primind de la Dumnezeu darul tămăduirii. Ca alți sfinți, Sfântul Vlasie trăia ascuns într-una din peșterile Muntelui Argheos, alături de fiarele sălbatice pe care le îmblânzise. Aici, în post și în liniște desăvârșită, înălța necontenit rugăciuni către Dumnezeu. Niște vânători care l-au descoperit l-au pârât la dregătorul cetății, Agricola, care a poruncit să fie prinși toți creștinii ascunși. După ce a fost torturat, Sfântul Vlasie a fost aruncat în temniță, unde a îmbărbătat șapte femei creștine și doi copii, închiși și ei acolo. Cu toții au primit cununa muceniciei prin tăierea capului în anul 316.