Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Radu Paraschivescu: "Poti scrie un roman uitandu-te cateva clipe in ochii inerti ai animalelor".
La propriu, nu la figurat. Surse patrupede de bani, nu surse bipede de nervi.
La asta se refera titlul de mai sus, cu tristetea neputincioasa a celui care asista la un abuz nepedepsit.
Pe plajele din Mamaia si Neptun-Olimp patruleaza si in acest an echipaje de fotografi care te intreaba daca nu vrei o amintire cu o gogoasa de blana. O poza in compania unui catel sau a unui pui de leu.
Te studiaza de la cativa metri si, in functie de impresia pe care le-o faci, decid cum sa te abordeze. Daca ai venit cu prichindelul de cinci ani, i se adreseaza direct lui, pe un ton mieros, care toarce o invitatie greu de refuzat. Daca esti cu prietena sau sotia, ii intind mica vietate cu gestul unei ofrande si-o asigura ca le sta minunat impreuna.
Daca esti singur si nu te incrunti la vederea lor, ti se asaza pe cearsaf si intra in vorba cu tine, neuitand sa mangaie cu miscari egale ghemul cu limba scoasa si probandu-si astfel tandretea. De fapt, nefacand altceva decat sa camufleze gretos o cruzime rentabila.
Poti scrie un roman uitandu-te cateva clipe in ochii inerti ai animalelor. Poti masura pe loc abjectia celor care iti vand o drama pe post de suvenir. Si poti filosofa duios, cu batista alaturi, pe tema ordinii false si a ordinii aparente, in care omul devine animal. Numai ca n-ar avea rost. Indignarea muta e egala cu zero.
Puiul de sharpei cu blana armonica, topit de caldura si sfarsit de sete, nu va simti ca ti-e mila de el. Samoyedul miniatural, visand la aerul rece sau ravnind macar la umbrela sub care te refugiezi la ora pranzului, nu va trage niciun folos de pe urma maruntei tale revolte launtrice.
Leutul tarat in lesa si smucit energic cand da semne ca vrea sa se intinda pe nisip nu va sti ca exista, in locul acela neprietenos, si oameni care-i inteleg suferinta. Compasiunea noastra subtire nu ajunge. E inutil sa-l fulgeri cu privirea pe fotograf, dupa cum e meschin sa-ti spui ca singurul lucru bun pe care-l poti face e sa refuzi fotografia.
Distantarea individuala si imediata de aceasta forma de barbarie trebuie sa fie doar punctul de plecare pentru o reactie eficienta. Pasul urmator ar fi semnalarea neregulii pe toate canalele, in ideea eventualului ecou favorabil. Oricat mi s-ar parea de ofilit jargonul campaniilor de constientizare - termenul ca atare a devenit unul dintre produsele de vitrina ale noii limbi de lemn - mai am sperante fata de potentialul de solidarizare a oamenilor cu suflet in jurul cauzelor bune.
Daca tot n-am aflat cum sa ne aparam de bodyguarzi, adica de cei platiti sa ne apere, poate ca reusim in schimb sa lucram la ocrotirea neajutoratilor carora le afli necazul doar daca le citesti in priviri. Si cerem cainelui adult sa ne protejeze, ceea ce nu ne impiedica sa-i transformam puii in obiecte si sa stoarcem bani de pe urma lor. Inaltatoare creatura, fiinta omeneasca.
Devin patetic si nu vreau. Tocmai de aceea va invit sa faceti si pasii urmatori spre o solutie cumsecade. Exista o multime de asociatii pentru protectia animalelor, gasibile oricand pe internet. Au nume sugestive - Pro Anima, Suflete nevinovate, Milioane de prieteni, Sfantul mucenic Trifon etc. - si sper ca-si iau misiunea in serios.
Intrati in legatura cu ele si semnalati-le abuzurile carora le-ati fost martori. Mai mult, somati-le sa aduca aceasta problema sub ochii unui legiuitor. Bronzul obtinut la cinci metri de mare va fi la fel de trainic si mai mult ca sigur ca, peste catva timp, prichindelul caruia n-ati vrut sa-i faceti poza cu samoyedul sau cu puiul de leu va va ierta.
Recomandările noastre
