Economie
Paradoxul laptelui românesc: e cel mai ieftin din UE dar nu se procesează. România importă anual lapte de 97 milioane euro
România are cel mai ieftin lapte crud din întreaga Uniune Europeană, însă în ciuda acestui fapt țara noastră importă lapte şi smântână de peste 97 de milioane de euro anual.
Comisia Europeană și Eurostat vorbesc de ”o situație atipică” în cazul laptelui în România. În septembrie laptele românesc se vindea la poarta fermei la 1,37 lei kilogram. Valoarea este cu 50% mai mică decât cea a unui kilogram de lapte din Cipru, bunpoară (n.r. CE măsoară laptele în kilograme, un litru de lapte fiind echivalentul a 1,03 kg).
În mod normal, preţul atractiv al laptelui din România ar trebui să determine fabricile să crească gradul de colectare a laptelui de pe plan local, țara noastră devenind din importator, exoportator, notează ZF.ro. Acest lucru însă nu se întâmplă. Doar 20% din laptele produs în România ajunge să fie prelucrat în fabrici, potrivit statisticilor oficiale.
Fermier: ”Marile supermarketuri vând produse din țările lor”
Micii fermieri sau cei cu afaceri considerate ”mediii” știu că explicația ține de faptul că mai toate companiile care procesează lapte în țara noastră au capital strain și, implicit, interes să se aprovizioneze cu materie primă din țara lor sau din țările cu care colaborează, unde există ”fabrici – surori”. În marile lanțuri de retail brandurile 100% autohtone nu prea își găsesc loc pe rafturi, din același motiv, a declarat pentru EVZ fermierul bănățean Ardelean Coraș, din mașloc, care este deopotrivă crescător de vaci și procesator al laptelui.
”Laptele nostru e mai bun decât tot laptele din lume. Paradoxal, am ajuns în acest punct: să avem, la poarta fermei, cel mai ieftin lapte din UE și să importăm enorm. Asta pentru că după anii 90 s-a distrus progresiv tot ce însemna industrie alimentară românească. Fabrici de lapte în speță. În anul 2000, când m-am autorizat ca punct de procesare a laptelui, eram în Timiș 23 sau 26 unități de procesare mici și mijlocii. În acest moment mai sunt eu și încă un temerar la Stamora Română. Și mai sunt două companii mari, LactItalia, care nu prea are treabă cu laptele românesc și Simultan. Celelate fabrici de lapte din Rmânia s-au închis ori s-au vândut la străni. În 2015, pe 1 aprilie s-a desființat cota de lapte, iar acesta a fost momentul în care lucrurile au luat-o razna. Cota însemna garanția vânzării laptelui produs, ori aceasta a dispărut. Desființându-se cota, fabricile din România, cu capital mai puțin românesc, au fost libere să cumpere de unde au vrut conducerile lor. Apoi au apărut marile lanțuri de supermarketuri, cu capital strain și cu interes să vândă produse din restul Europei, din țările lor în speță. E vorba de o dominare de piață, un aranjament. Nu se cumpără de la mici producători români. Eu de exemplu, cu laptele meu nu pot intra în supermarketuri. Marile companii nu sunt interesate să cumpere laptele de la micii fermieri, chiar dacă este net mai calitativ, pentru că interesele sunt să aducă din țările lor”, a mai declarat pentru EVZ fermierul bănățean Ardelean Coraș.
Există și un alt punct de vedere care caută să explice situația. „Din efectivul de 2 milioane de bovine, 60% sau mai mult sunt vacile din gospodăriile individuale. Ţăranul are trei vaci acasă, dar producţia de lapte nu i-o ia nicio fabrică pentru că are lapte neconform, care nu respectă standardele europene privind igiena sau calitatea laptelui, plus că este foarte greu de colectat. Greu strângi o cisternă de la ţărani”, a spus pentru ZF.ro crescătorul de vaci de lapte Claudiu Daviţoiu din judeţul Ilfov, proprietarul Agroindaf Afumaţi.
Recomandările noastre
