Producătorii de grâu sunt din nou la mâna marilor comercianți de cereale, din cauza lipsei spațiilor de stocare și a întârzierilor privind aplicarea legii certificatelor de depozit.

Nici anul acesta fermierii nu vor beneficia de pe urma muncii lor. În 2013, România a avut producții record la grâu, dar prețurile s-au prăbușit în timpul campaniei de recoltare. Doar fermierii care au avut unde să-și țină grâul până în iarnă sau primăvară au obținut prețuri mai bune de la marii comercianți.

Bâlbâială administrativă

Situația ar fi stat cu totul altfel, dacă legea certificatelor de depozit ar fi fost în vigoare acum, consideră fermierii contactați de EVZ. Practic, un producător își putea depozita grâul într-un siloz autorizat și primea un certificat de depozit care arăta ce producție a realizat. În baza acestor certificate, fermierul putea garanta creditele luate de la bancă, iar cu banii împrumutați își cumpăra motorină sau sămânță pentru o nouă cultură.

Numai că anul trecut Ministerul Agriculturii (MADR) a decis să elimine certificatele de depozit, iar noua lege, prin care acestea vor fi reintroduse, a fost trimisă de abia pe 18 iunie de Parlament spre promulgare președinției. „MADR a desființat fără nicio logică certificatele de depozit și pot să speculez că decizia a fost luată ca urmare a intervențiilor făcute de marii comercianți. Ministrul a promis o lege mai bună, dar pentru că nu se aplică în plină campanie de recoltare nu va produce efecte buneasupra fermierilor. Deci, iar vor câștiga traderii”, ne-a explicat Ștefan Poienaru, care lucrează peste 17.000 de hectare de teren agricol în sudul țării.

Astfel, neavând spații de depozitare, majoritatea producătorilor trebuie să vândă aproape direct de pe câmp, la prețuri mici.

La mica înțelegere

Marii comercianți, despre care producătorii spun că sunt de fapt samsari care cumpără ieftin de la fermieri vara și exportă scump iarna, controlează cele mai mari spații de depozitare a grânelor, inclusiv cele din porturi. În plus, capacitatea de stocare la nivel național este mai mică decât producția. „Spațiile de stocare sunt în patrimoniul traderilor, care se înțeleg asupra prețurilor, că sunt puțini, și speculează faptul că producătorii nu au capacitate de stocare. Întârzierea cu care se va aplica legea certificatelor îi ajută tot pe comercianți”, a declarat pentru EVZ președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli (LAPAR), Laurențiu Baciu.

Totodată, fermierii acuză traderii că lansează în piață tot felul de informații despre nivelul producției sau calitatea grâului, încât prețul grâului să scadă, deși recoltarea de abia a început. „Până când grâul nu ajunge în siloz, nu poți face declarații despre producție sau calitate”, conchide Dimitrie Muscă, care a transformat fostul CAP de la Curtici, județul Arad, într-o societate care face afaceri de 20 de milioane de euro pe an, cu un profit de 4-5 milioane de euro.

Statul, marele perdant

Mai mult decât atât, Mihai Anghel, proprietarul grupului Cerealcom Dolj, care lucrează peste 25.000 de hectare, consideră că nu doar fermierii pierd ca urmare a lipsei legislației privind certificatele de depozit. „Pierde toată lumea: producător, bancher, comerciant, dar și statul, pentru că vindem la export când grâul nu are preț”, ne-a precizat acesta.

În spus, spune producătorul, ca să elimie speculanții de pe piața cerealelor, ar trebui introdusă obligativitatea plății unei garanții de către cei care solicit autorizarea propriilor spații de depozitare. Valoarea taxei ar trebui corelată cu valoarea evaziunii, care a ajuns la 60% din sector. „Nu s-ar mai băga niciunul din cei care intră în piață doar pentru a face speculă și ar ieși la iveală întreaga producție de cereale”, dă asigurări Anghel.

Profit de 100 de dolari pe tonă

În prezent, marii comercianți oferă circa 60 de bani pentru un kilogram de grâu sau de orz proaspăt recoltat din Bărăgan și circa 75 de bani, pentru grâul din Banat. Un kilogram de semințe de rapiță se cumpără cu 1,3 lei. Prețurile vor crește spre sfârșitul anului, iar cei care dețin spații de depozitare vor putea obține profituri mai bune. Spre exemplu, anul trecut, în timpul campaniei de recoltare, prețul mediu al unei tone de grâu de panificație la data de 3 iulie 2013 era de 222 de dolari la nivel național, potrivit datelor MADR. În decembrie, traderii au exportat în Egipt aproape 200.000 de tone de grâu la un preț mediu de 317 dolari/tonă, adică au obținut cu aproape 100 de dolari (50%) mai mult decât au plătit producătorilor. La o cantitate de 200.000 de tone, rezultă în câștig de 20 de milioane de dolari.