Ioan Mihai Pacepa este genul de personaj despre care fiecare are o părere fermă. După atâția ani de la fuga sa dincolo de Cortina de Fier, mulți și-au schimbat părerea inițială despre gestul său. Dar, cum românul e proverbial de imparțial, și noile păreri sunt tot ferme.

Mărturisesc, mă număr printre cei care nu au fost constanți în ceea ce îl privește pe generalul ajuns asset al CIA, după ce a fost adjunct al șefului spionajului românesc și consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu.

Acum dezbaterea este ”erou sau trădător”, o dilemă pe care Pacepa o ilustrează perfect prin tot ce a făcut între 24 iulie 1978, când a defectat în Germania Federală, și 14 februarie 2121, când soția sa i-a anunțat pe prietenii generalului că acesta a murit.

Încadrarea e schimbătoare odată cu schimbarea percepției asupra noțiunilor în jurul cărora gravitează personajul și a cantității de informații care au ajuns publice în ultimii 30 de ani.

Miercuri dimineață, am găsit pe site-ul flux24.ro, administrat de Andrei Bădin, un scurt film, transmis prin serviciul de live streaming al cimitirului Arlington. Andrei a scris doar ”ceremonia înmormântării”, fără a își asuma concret faptul că vedem imagini de la înhumarea lui Ioan Mihai Pacepa.

Ce am văzut acolo? Rafale de arme, gardă militară pentru a depune sicriul, drapelul american pus peste coșciug și apoi împăturit pentru a fi oferit familiei ca un semn al recunoștinței Americii pentru un militar.

Dat fiind și locul unde s-a permis înhumarea, un cimitir al celor care au luptat pentru SUA, pare că americanii nu au nicio dilemă: pentru ei bărbatul îngropat a fost un erou.

La ei lucrurile sunt simplu de tranșat, consideră că eventuale pierderi pe care le-a cauzat până la defectarea din 1978, în cei peste 20 de ani cât a fost ofițer de Securitate, s-au compensat prin actul de a schimba tabăra.

Asta, bineînțeles, dacă imaginile sunt de la înmormântarea lui Pacepa și nu de la o ceremonie oarecare, desfășurată în plină pandemie, după măștile gărzii de onoare.

Dar, repet, dată fiind sursa imaginilor, tind să cred că e vorba de ceremonia familiei Pacepa, că o fi de duminică, de luni, de marți, asta rămâne de văzut, nimeni nu are pretenția unor informații concrete care să strice o operațiune de 43 de ani pentru ascunderea unei identități!

Când au câștigat Războiul Rece, americanii au considerat că Pacepa este parte din trupele lor, care au luptat pe frontul care, măcar din filme și tot ar trebui să știm, a fost de multe ori fierbinte.

Dar, spre deosebire de americani, unde nuanțele par să nu facă parte din tablou, la noi imaginea generalului s-a schimbat.

Mă număr printre cei care l-au urât pe Nicolae Ceaușescu. Am afirmat asta de multe ori. Aveam 20 de ani la revoluție și politica lui fără de empatie pentru populație consider că mi-a furat parte din bucuriile copilăriei, din libertinajele atât de dulci la adolescență și plaja de alegeri care mi se cuveneau la tinerețea timpurie.

A construit, a mișcat România dinspre Evul Mediu spre modernism, dar a făcut asta tratându-ne ca pe niște soldați pe front, lipsiți de orice bucurie a vieții.

Nu i-a păsat de nimic, doar de planurile pe care le rostea într-o română viciată de incultură.

Oricine îl necăjea era automat simpatic pentru mine. Atunci pentru noi nu existau nuanțe, lumea se împărțea între Ceaușescu și restul.

În acest ”rest” era și Pacepa.

Apoi, după 1989, au început să vină informațiile. Rolul nefast jucat de general în multe operațiuni din România, înainte de a fugi, lipsa de veridicitate din cartea ”Orizonturi Roșii”, informații de propagandă ieftină, deși cartea a ajuns la români prea tîrziu, când Nicolae Ceaușescu nu mai era.

Pe fondul frustrării că urmașii capitaliști la conducerea țării nu s-au ridicat în multe domenii la nivelul lui Ceaușescu, că politica noastră externă de după 1989 nu are strălucire, au venit și informațiile despre ce s-a întâmplat cu zeci de agenți români sau din țările aliate nouă la acea oră.

Războiul dintre Vest și Est a avut multe componente. Una, cea ideologică, între concepții privind drepturile omului, democrația cu mai multe partide, nivel de trai, a fost pierdută de comuniști pentru că ei conduceau națiuni care nu îi iubeau. Nu regret soarta niciunuia dintre ei, nici măcar destinul crunt al lui Ceaușescu. Pacepa a contribuit prin informațiile duse în Vest la deteriorarea imaginii lui Nicolae Ceaușescu, dar, trebuie să recunoaștem, el își strica propria imagine zi de zi, reducând orice cheltuială pentru confortul minim al românilor, prin propaganda asurzitoare pe care o făcea. Pacepa a confirmat ce se vedea cu ochiul liber, și a înflorit-o, pentru că așa e în război și dragoste. Se permite orice!

Dar Războiul Rece a însemnat și un front efectiv, cu ostași, bătălii și camarazi sau inamici. Aici, Pacepa nu a mai fost erou și... e bine că nu a fost acoperit sicriul său și de un drapel tricolor. Sper, eu nu am văzut decât filmul postat de flux24.

CITIȚI ȘI: A murit sau nu generalul Ion Pacepa? Dan Andronic, dezvăluiri spectaculoase

Exclusiv EVZ. Moartea lui Ioan Mihai Pacepa! Misterul dezlegat de specialiști în istoria serviciilor. Confirmarea!