După ce a fost amendată, doamna care are grijă de loc, o săsoaică simpatică, a anunțat că prăjiturile ei sunt fără preț, însă, cine dorește, donează cât îl lasă inima. Confruntați cu această situație inedită, paznicii consumatorilor au plecat ușor stânjeniți.
Organele de control din România au momente când se întrec în realizarea cincinalului în patru ani. După ce inspectorii fiscali au fost dotați cu mașini cu girofar și cu personal cu dreptul să oprească autovehiculele în trafic pentru diverse controale, a început marele război contra evazioniștilor. În efortul conjugat de a stârpi orice urmă de evazionist, controlorii de la finanțe sunt susținuți de comisarii de la protecția consumatorilor.
Săptămâna trecută, cei din urmă au urcat 1600 de metri pe munte pentru a controla și amenda administratorii unei cabane. Poate cea mai cunoscută, primitoare, curată și frumoasă cabană din țară: Postăvaru din Poiana Brașov.
Un cunoscut mi-a povestit cu năduf că energicii comisari au ridicat problema salamului de biscuiți și a prăjiturilor de casă, produse preparate de gazdă și vândute sutelor de turiști care se opresc la cabană pentru un vin fiert și o prăjitură cu adevărat bună.
După ce a fost amendată, doamna care are grijă de loc, o săsoaică simpatică, a anunțat că prăjiturile ei sunt fără preț, dar, cine dorește, donează cât îl lasă inima și îi permite buzunarul. Confruntați cu această situație inedită, paznicii consumatorilor au plecat ușor stânjeniți.
Am trecut pe la cabana Postăvaru în urmă cu o lună. Fascinat de peisaj și cufundat în gânduri, aud o întrebare delicată, aruncată peste umăr: „Doriți o vișinată? Este din partea casei”. Am primit, surprins, jumătate de pahar din cea mai bună vișinată gustată vreodată. Am venit a doua zi și am vrut să cumpăr. Mi s-a transmis, politicos, că licoarea nu este de vânzare.
În căutarea unor repere care să susțină întâmplarea povestită de cunoscut, am descoperit că aceeași comisari au fost la Postăvaru și anul trecut. Au amendat atunci cabanierii deoarece au descoperit produse pentru „care nu aveau documente de proveniență”. Mi-am spus atunci că am avut norocul să dau peste cei mai altruiști oameni din lume,oameni normali care sunt amendați pentru îndrăzneala de a oferi „o vișinată din partea casei”.