„Preţul maxim recomandat“ este o înşelătorie şi nu face decât să-l inducă în eroare pe consumator. De pildă, producătorii pot indica un preţ maxim pe ambalaj, dar nu îl negociază şi cu comerciantul, care îi poate stabili un adaos consistent.
Îmi cumpăr o ciocolată Milka M-Joy de la un magazin. Plătesc 2,5 lei pentru ciocolată şi descopăr apoi că producătorul a indicat într-o bulină portocalie de pe ambalaj un preţ „recomandat“ de 2 lei. „Preţul maxim recomandat“ este o înşelătorie şi nu face decât să-l inducă în eroare pe consumator. Producă torul indică un preţ maxim pe ambalajul produsului, dar nu negociază cu comerciantul încadrarea în respectivul preţ. Dacă în cazul ciocolatei Milka diferenţa era de „doar“ 50 de bani, pentru alte produse ecartul ajunge chiar şi la 2 lei.
Contactat de EVZ, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Gheorghe Ciubotaru, a declarat că, deocamdată, afi- şarea unui preţ recomandat şi nerespectarea lui nu sunt amendate, dar că practica va fi inclusă în curând la capitolul „înşelătorie“. „În ultimul timp au fost înregistrate mai multe plângeri din partea consumatorilor privind preţurile recomandate. Acum practica nu este încadrată la înşelătorie, dar cred că ar trebui să completă m legea. Vom începe analiza în curând“, a spus Ciubotaru.
Confuzie la raft
Chestionaţi de EVZ despre indicarea pe ambalaj a unui preţ mai mic decât preţul de vânzare, reprezentanţ ii Kraft Foods, producătorul ciocolatei Milka, au refuzat să comenteze, pe motiv că sunt ocupaţi cu alte probleme.
A răspuns însă întrebărilor producătorul berii Tuborg, care a renunţat de anul acesta să mai folosească preţuri recomandate. „La modul teoretic, «preţul recomandat» este un intrument foarte util, în special din perspectiva consumatorului, el putând avea un foarte bun reper pentru plaja în care poate varia preţul unui anumit produs“, spune Cătălin Ignat, directorul de marketing şi vicepreşedintele URBB. „Experienţa anilor trecuţi ne-a demonstrat însă că producătorul nu poate influenţa preţul cu care produsul ajunge la raft, creându-se în final confuzii. De aceea, în 2008 am decis să renunţăm la producţia şi vânzarea produselor cu preţul recomandat menţionat pe ambalaj“, explică reprezentantul producătorului de bere.
Unealtă de marketing
De partea comercianţilor, explicaţia este chiar mai simplă: nu există negocieri speciale pentru produsele cu preţuri recomandate. „Este evident că nu se pot impune preţuri. Pe de altă parte, dacă producătorul recomandă un preţ, ar fi normal să se asigure că se poate încadra cu respectivul preţ la vânzare“, ne-a declarat directorul de achiziţii al unui lanţ francez de hipermarketuri. „Cel mai probabil, producătorii au observat că vânzările merg mai bine datorită recomandării pe ambalaj a unui preţ şi abuzează de această practică“, spune un alt comerciant.
Recomandările noastre
