PROTEST. Sindicaliştii ONB acuză conducerea instituţiei că a solicitat un ajutor de 25.000 de euro de la societatea privată Elvila, condusă de omul de afaceri Viorel Cataramă.

Revolta sindicaliştilor din Opera Naţională Bucureşti (ONB), în care aceştia sunt angrenaţi de câţiva ani buni, cunoaşte în aceste zile o turnură spectaculoasă, fiind pe cale să zdruncine din temelii fragilul echilibru al uneia dintre cele mai prestigioase instituţii de cultură ale ţării. Acumularea dincolo de limita suportabilului a abuzurilor şi a motivelor de nemulţumire, precum şi speranţele date de schimbarea de la Ministerul Culturii (căreia Opera îi este direct subordonată), îi fac pe protestatari să spună că „s-a umplut paharul” şi să simtă aproape sfârşitul a ceea ce nu se mai sfiesc să numească „dictatura Arbore”.

Protestatarii, care au depus un memoriu la principalele instituţii ale statului, acuză conducerea ONB, printre altele, că s-a împrumutat de la societatea Elvila, patronată de Viorel Cataramă, motivând, într-un mod neconvingător, prin necesitatea organizării anumitor spectacole.

La începutul lunii trecute, Sindicatul Operei Naţionale din Bucureşti, prin intermediul Federaţiei Sindicatelor Artiştilor Interpreţi din România – FAIR (la care este afiliat), a depus un memoriu la mai multe instituţii ale statului, solicitând efectuarea unui control la Opera Bucureşti. Memoriul, care conţine detalii şi afirmaţii incendiare, a fost depus la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN), Camera Deputaţilor, Senat, Inspecţia Muncii şi Curtea de Conturi şi solicită desfăşurarea „unui control la Opera Naţională Bucureşti din partea următoarelor instituţii ale statului: Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Finanţelor Publice, Inspecţia Muncii, Curtea de Conturi”. Documentul conţine semnalarea de probleme în 23 de puncte, multe dintre ele stupefiante, şi este semnat de 229 din cei peste 400 de membri de sindicat (cei prezenţi la Adunarea Generală la care s-a adoptat documentul, plus cei care-au putut să-l semneze până la data trimiterii la FAIR; „ultima pe listă” este Mihaela Stanciu, prim-solistă a prestigioasei instituţii); numărul total de angajaţi ai ONB este de aproximativ 600 de oameni. Un sponsor generos

Documentul depus de sindicaliştii care s-au hotărât să ia, în acest mod, „taurul de coarne” semnalează mai multe aspecte de posibilă corupţie crasă, care cer să fie verificate de instituţiile abilitate, dar dintre acestea se detaşează un document cu adevărat exploziv (anexat la sfârşitul memoriului), care dovedeşte un lucru greu de crezut: Opera Naţională Bucureşti a luat bani împrumut de la o firmă privată! Ceea ce este nefiresc, spun sindicaliştii, având în vedere că principalul ordonator de credite este Ministerul Culturii.

Contractul de împrumut, intrat în posesia EVZ, este încheiat între S.C. Elvila S.A., în calitate de „creditor” (reprezentată de Ion Boruga, director economic), şi Opera Naţională Bucureşti, în calitate de „debitor” (reprezentată de directorul general Cătălin Ionescu-Arbore şi de Ioana Dragon, director economic). Prin acest contract, încheiat pe 1 octombrie 2008 şi purtând numărul de înregistrare 32764/02.10.2008, Opera s-a împrumutat cu suma de 93.340 RON (echivalentul în lei, la acea vreme, a 25.000 de euro), convenind o dobândă de 10,25% pe an, şi se angaja, totodată, să restituie după o lună „echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro, calculat la cursul BNR de la data achitării debitului”. A doua zi, semnatarii, dându-şi seama de greşeală, au redactat un act adiţional la contractul respectiv, „în vederea îndreptării erorilor materiale strecurate în conţinutul contractului”, prin care elimină articolul referitor la dobândă, precum şi echivalarea în euro a sumei care trebuie restituită, iar la jumătatea lunii ONB a restituit suma împrumutată.

Elvila S.A este una dintre firmele miliardarului Viorel Cataramă, iar acesta a fost prezentat, până în prezent, de conducerea Operei doar ca un sponsor generos al unor spectacole speciale desfăşurate la fiecare sfârşit de an: prin gentileţea afaceristului meloman, în 2007 a putut fi văzut la Bucureşti celebrul bariton italian Renato Bruson, iar în decembrie 2008 au fost invitaţi să cânte mezzosoprana de origine franceză Sylvie Brunet şi tenorul american Andrew Richards. „Mi-amintesc că m-au rugat să-i împrumut, spunând că trebuie să plătească un artist mare, din străinătate, că ministerul nu le-a dat bani la timp şi că se fac de râs; bineînţeles, am fost de acord să-i ajut. Nici noi, nici ei nu suntem specialişti în împrumut, de aceea, probabil, contractul iniţial a fost corectat printr-un act adiţional”, a declarat pentru EVZ Viorel Cataramă.

„Lucrurile mi se par foarte grave. Dacă au rămas fără bani, de ce nu s-au adresat Ministerului Culturii, ordonatorul principal de credite?! Mâine-poimâine, ne trezim că Opera, o instituţie bugetară, are datorii imense la bănci particulare sau la nu ştiu ce cămătari!”, afirmă indignat liderul de sindicat Leonard Pădureţ. „Gurile rele” spun că, de fapt, Opera rămăsese, la acel moment, fără bani pentru plata salariilor, deşi exact în luna octombrie un număr de oameni importanţi din staff au efectuat deplasări costisitoare în SUA şi în Spania, fapt care a stârnit o mare nervozitate în interiorul instituţiei.

Directorul nu e legal numit în funcţie

Dintre numeroasele aspecte foarte dubioase semnalate de memoriu, mai atrag atenţia, în mod deosebit, cheltuielile pentru câteva premiere din perioada 2006-2008 („gurile rele” dintre specialiştii care văd toate spectacolele ONB spun că, oricum, toate premierele lui Arbore au fost căderi, cu excepţia, cât de cât, a baletului „Lacul lebedelor”). Astfel, un spectacol de mică anvergură precum „Pyram şi Thisbe”, realizat de Studioul Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess” în coproducţie cu Teatrul de Operetă, ar fi costat 210.600 RON, „cât un titlu mare”, deşi s-a jucat o singură dată la Operetă, plus un spectacol în concert şi două reprezentaţii în provincie. Pentru cei care au văzut spectacolul, suma este uluitoare, într-adevăr, mai ales că se presupune că „tragi-comedia” a fost finanţată şi de Teatrul de Operetă. O altă coproducţie, „Nunta lui Figaro”, de data aceasta cu Opera din Timişoara, a costat 545.200 RON, drept pentru care Sindicatul cere acum verificarea cuantumurilor cheltuielilor.

Documentul trece în revistă toate problemele şi semnele de întrebare care s-au acumulat la ONB pe parcursul directoratului lui Arbore, fapte despre care EVZ a scris pe larg: „dosarul de cercetare a Poliţiei Economice Bucureşti la ONB, pentru reparaţiile de la scenă şi fosă, din perioada 2006-2007, achiziţii, contracte etc.”; „justificarea angajării de avocaţi, în situaţia în care ONB are angajaţi permanenţi 3 jurişti”; neîncheierea, nici în prezent, a negocierii Contractului colectiv de muncă; „cuantumul extrem de mare al cheltuielilor pentru contracte de colaborare cu personal din afara sau din interiorul instituţiei”; „verificarea contractului privind filmarea pe scena Operei, prima scenă lirică a României, a unui videoclip al unui interpret de manele contra unei sume, conform informaţiilor din presă, de 500 lei”; „constatarea legalităţii sau a nulităţii deciziilor directorului general al ONB”, ţinând cont că acesta nu este numit în funcţie legal, conform HG nr. 1089/2006; „verificarea contractelor de închiriere a locuinţelor pentru salariaţii şi colaboratorii instituţiei, precum şi a cuantumurilor chiriilor pe care instituţia le plăteşte”; plus multe altele. Deşi Inspecţia Muncii a fost deja la ONB într-un prim control, oamenii din instituţie se întreabă dacă se va repeta situaţia de acum doi ani, când controalele efectuate de Inspecţia Muncii şi de Curtea de Conturi nu au dus, practic, la niciun rezultat, în afară de amendarea directorului cu nişte sume modice, suportate, bineînţeles, tot din bugetul instituţiei.

Punctul 13 al documentului se referă la faptul că, după reorganizarea instituţiei (prin HG nr. 1089/2006, din 25 august 2006), actualul director general, Arbore, „nu a mai susţinut nici un concurs pentru ocuparea postului de director general şi nici nu a mai fost numit printr-un nou ordin al Ministrului Culturii şi Cultelor”, aşa cum stipula respectiva Hotărâre de Guvern, semnalează Sindicatul, astfel încât toate documentele şi deciziile semnate de Arbore se bazează doar pe Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 278 din 31 martie 2006, care l-a numit iniţial în funcţie.

Ridică mari semne de întrebare şi descoperirea făcută recent de EVZ: Opera a încheiat contracte de colaborare, cărora cu greu li se poate găsi sensul, cu figuri implicate politic şi instituţional precum Demeter Andras Istvan. Deşi Demeter (fost secretar de stat în MCC şi, în prezent, consilier personal al lui Paleologu) susţine că doar se află „în discuţii cu Opera în ce priveşte un contract pentru fructificarea cunoştinţelor mele şi a experienţelor mele în domeniul managementului cultural şi al funcţionării instituţiilor de spectacol”, mai multe surse ne-au confimat că contractul este semnat de anul trecut, iar primele sume au fost deja virate. „Nu există niciun fel de incompatibilitate cu statutul meu actual, de consilier al ministrului”, ne-a declarat Demeter. „Ce poziţie vor avea aceşti oameni, plasaţi de Arbore în diverse instituţii, atunci când memoriul sindicaliştilor este luat în discuţie tocmai de aceste instituţii?!”, se întreba retoric o voce din Operă.

Presiuni asupra protestatarilor

La o recentă conferinţă de presă, întrebat despre situaţia din Opera Bucureşti, ministrul Theodor Paleologu a declarat că controlul solicitat de protestatari în instituţie va avea loc, dar deocamdată Corpul de Control al MCCPN are „foarte multe pe cap”: cazurile RADEF, INMER (Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc), Direcţia Municipală Bucureşti etc. „Nu vreau să mă pronunţ până nu văd rezultatele controlului. Deocamdată, am mers în instituţie, de data aceasta nu ca meloman, ci am fost să vizitez cotloanele Operei. Am descoperit că croitoresele de-acolo, care fac adevărate opere de artă, nu sunt nişte simple croitorese, trăiesc cu doar 10 milioane de lei pe lună”, şi-a mai exprimat mâhnirea Paleologu.

Miercuri, 11 martie, memoriul sindicaliştilor a fost luat în discuţie şi de Comisia pentru Cultură a Camerei Deputaţilor, la întâlnire fiind prezent şi directorul Arbore, împreună cu consiliera sa personală, Liana Şega. „Conducerea instituţiei a fost invitată, în data de 11.03.2009, la şedinţa Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor în legătură cu memoriul respectiv şi, la solicitarea domnului director general Cătălin A. Ionescu, comisia a dispus formularea, în termenul legal, de 30 de zile, a unui răspuns punctual din partea conducerii ONB, la toate problemele sesizate de către federaţia sindicală respectivă. Conducerea ONB va întocmi, în cel mai scurt timp posibil, un răspuns bine documentat, care va conţine referiri amănunţite la toate punctele cuprinse în memoriu. Conducerea ONB consideră că trebuie să respecte procedura înregistrării acestui răspuns mai întâi la Comisia pentru cultură a Camerei Deputaţilor, care a făcut solicitarea, şi abia apoi să ofere acest răspuns terţilor, inclusiv presei. Îndată ce răspunsul la sesizarea FAIR va fi înaintat Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor, conducerea ONB vă va transmite şi dumneavoastră o copie a acestui răspuns”, a fost singurul răspuns primit de la reprezentanţii ONB la întrebările adresate de EVZ.

Care este, până în prezent, rezultatul? Deşi, acum o săptămână, Mircea Staicu, proaspăt numitul secretar general interimar al MCCPN, ne spunea, cu jumătate de gură, că ministerul pe care îl reprezintă va înfiinţa comisia de control solicitată de protestatari, iar sindicaliştii reiau această solicitare la fiecare întâlnire pe care o au, în aceste zile, cu reprezentanţii MCCPN, pe tema mai largă a abrogării HG nr. 1672/2008 (Normele de aplicare a Legii instituţiilor de spectacol), surse din interiorul ONB ne-au declarat că „se fac presiuni fantastice” asupra semnatarilor memoriului. Sub protecţia anonimatului, aceştia afirmă că li s-a cerut, sub diverse ameninţări, să semneze declaraţii cum că „n-au fost niciodată de acord cu conţinutul documentului şi li s-a falsificat semnătura din tabelul de la sfârşitul acestuia”.

„Este inacceptabil ce se întâmplă. Sindicatele sunt constituite pentru a apăra drepturile angajaţilor, conform legii, iar solicitarea unui control, în scopul verificării anumitor semne de întrebare, este ceva perfect normal. De ce au sărit ca arşi şi nu sunt de acord ca eventualul control să lămurească lucrurile? Înseamnă că ceva nu este în regulă”, ne spune liderul de sindicat Leonard Pădureţ. „Nu se mai poate. Lucrurile s-au modificat în Guvernul României, trebuie să se modifice şi în instituţiile subordonate, unde sunt probleme uriaşe”, îşi exprimă speranţa Pădureţ.

Protestatarii speră ca, de data aceasta, comisia de control pe care o solicită să dea „lovitura de graţie” ghemului de interese oculte din Opera Bucureşti, ţinut multă vreme în braţe de fostul ministru Iorgulescu, dacă nu chiar iniţiat de acesta. „Situaţia este atât de explozivă, încât riscă, în curând, să pună în pericol funcţionarea instituţiei. Trebuie, odată şi-odată, ca problemele astea să se rezolve şi să ne putem ocupa de lucruri serioase, de lucrurile pentru care ne aflăm aici”, încheie cu optimism liderul Leonard Pădureţ.