Potrivit acestui scenariu, odată ce un anumit procent din populație a fost infectat de noul coronavirus, epidemia se va opri de la sine, deoarece potențialele victime vor căpăta imunitate în fața bolii. În prezent, după mai multe luni în care pandemia a evoluat, oamenii de știință nu mai cred în această ipoteză.

Directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, susține că „niciodată în istoria sănătăţii publice, imunitatea colectivă nu a fost utilizată ca strategie pentru a reacţiona la o epidemie şi cu atât mai puţin la o pandemie. Este problematic din punct de vedere ştiinţific şi etic”.

El a precizat că „a lăsa cale liberă unui virus periculos, pe care nu îl înţelegem încă pe deplin, este pur şi simplu contrar eticii. Nu este o opţiune”, precizând că majoritate a persoanelor din cele mai multe ţări sunt susceptibile să contracteze virusul. Astfel studiile de seroprevalenţă arată că în cele mai multe ţări, mai puţin de 10% din populaţie a fost infectată.

Prin urmare, miliarde de oameni sunt expuşi la un virus mai periculos, mai letal şi mai contagios decât gripa sezonieră. Pentru care nu există vaccin.

Un calcul periculos și dăunător

Încă din lunamai, OMS a avertizat că state care se bazează pe imunitatea colectivă se angajează „într-un calcul cu adevărat periculos”, deși președintele american Donald Trump a apărat această idee.

La începutul lunii octombrie, numeroşi oameni de ştiinţă s-au alăturat unei mişcări la nivel internaţional – „Marea Declaraţie Barrington” – care propune ca virusul să fie lasat să circule în cadrul populației tinere și sănătoase, protejând, în același timp pe cei mai vulnerabili.

Pentru susţinătorii ideii, principalul beneficiu ar fi evitarea daunelor economice, sociale şi sanitare – carantină generalizată, chiar dacă unele ţări, precum Spania sau Franţa, au fost nevoite să reintroducă măsuri de izolare locale.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE