În cartea sa „Etiologia, conceptul și profilaxia febrei puerperale”, arăta că spălarea mâinilor a redus mortalitatea la sub unu la sută.

Semmelweis nu a putut oferi o explicație științifică pentru descoperirea sa și unii doctori au fost ofensați de sugestia că ar trebui să-și spele mâinile, luând la mișto teoria lui Semmelweis.

Acesta a suferit o cădere nervoasă în 1865 și a fost dus de colegii săi, printr-un șiretlic, la un azil.

A murit 14 zile mai târziu, la vârsta de 47 de ani, după ce a fost bătut de gardieni.

Moartea i s-a tras de la o rană la mâna dreaptă, care i s-a cangrenat.

A fost îngropat la Viena și numai câțiva oameni au mers la înmormântarea sa. Rămășițele pământești i-au fost mutate la Budapesta în 1891, acolo unde din 1904 are o statuie în fața unui spital.

Practicile propuse de Semmelweis au căpătat o recunoaștere pe scară largă abia după mai mulți ani de la moartea sa, când Louis Pasteur a confirmat teoria germenilor, iar Joseph Lister, participant la cercetarea microbiologului francez, a pus în practică, cu mare succes, metodele igienice ale lui Semmelweis.

Ignaz Philipp Semmelweis s-a născut la 1 iulie 1818, la Budapesta, dar tatăl său era de origine germană.

Dar să vedem ce scria „Realitatea ilustrată” din 5 ianuarie 1933 despre lupta lui Ignaz pentru spălarea mâinilor și despre măsurile ce trebuie luate pentru combaterea bolilor molipsitoare cum este cazul acum cu COVID-19:

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric