Recuperatorii de debite sunt oamenii pe care un datornic îi vede înainte de a fi lăsat fără casă sau fără bunurile personale. Unii rău-platnici nu se lasă impresionaţi.

După ce s-au bucurat de creditele luate sau de alte servicii fără să le plătească, acum s-au trezit cu „costumaţii” la uşă şi cu ameninţarea de executare silită. Am fost o zi alături de Alin, şeful de departament al „recuperatorilor de pe teren” al EOS KSI, pentru a vedea cum acţionează agenţii de colectare şi ce scuze sau motive invocă cei care s-au împrumutat şi acum nu mai vor sau nu mai pot să plătească.

Majoritatea creditelor nereturnate sunt din vremea împrumutului cu buletinul, când tot românul a dat iama în bancă săşi cumpere ba o plasmă, ba un aer condiţionat. Puţini sunt cei care chiar au luat credit pentru că au avut nevoie. Alin sau unul dintre oamenii lui reprezintă ultima „strigare” înainte de executarea silită.

„Vizita noastră (a unui agent de teren - n.r.) este ultima soluţie pe care compania o alege, după aceasta este executarea. Înainte de vizită, debitorul primeşte de la noi o serie de plicuri în poştă şi telefoane prin care agenţii încercă să-l convingă să dea banii”, ne-a povestit Alin.

Zilnic, cei 70 de agenţi „de teren” iau la pas Capitala şi marile oraşe din ţară. Au în medie câte 15 adrese. Am ales o zi din săptămâna trecută şi am plecat dis-de-dimineaţă cu Alin la vânătoare de datornici.

„Jimi Hendrix” de România are datorie „fără număr”

Prima familie pe care am vizitat- o a fost cea a lui „Jimi Hendrix” de România, cum îl alintă prietenii pe Ion D., care provine dintr-o familie de romi. Aceştia nu păreau deloc surprinşi că la poarta lor a venit cineva de la o firmă de colectare.

I-am găsit într-o casă cu etaj, ascunsă în spatele unui gard de metal, pe o straduţă înghesuită, undeva la marginea Capitalei. Destul de prietenoşi, ne-au primit înăuntru. Ambii soţi au o datorie cumulată de 8.500 de lei.

Lângă o măsuţă, domnul „Hendrix” îşi ţine instrumentul muncii. E muzicant şi se mândreşte cu asta. Potrivit soţiei lui, dar mai ales conform prietenilor, cântă atât de bine încât toţi spun că este la fel de bun ca Jimi Hendrix.

Din păcate pentru ei, Ion D. are o datorie de 3.000 de lei pe care nu o poate achita sub nicio formă, iar soţia lui - alţi 5.500 de lei. După discuţia cu agentul, în care se jură că nu au niciun ban în casă, soţia aduce dintr-o cameră 200 de lei.

„Na, uitaţi! Vă plătesc acum 200 de lei, dar nu mai plătesc curentul. Luna trecută mi-au tăiat gazele că n-am plătit, luna asta o să rămân pe întuneric”, spune, supărată, soţia muzicantului.

Ion, care lucrează în armată, susţine că de când cu tăierile salariale nu-şi mai permite să plătească datoriile pe care le are. De asta, zice el, s-a şi reprofilat: nu mai cântă pentru români că îl fură la bani, aşa că de ceva vreme lucrează cu ruşii.

Ulterior vizitei, Alin ne-a spus că de vreo şase luni li se tot promite că plătesc, dar niciodată nu s-au ţinut de cuvânt, astfel că următorul pas va fi chemarea în instanţă.

Ritualul verificării

La blocuri nu e chiar atât de uşor. Dacă alege să sune direct la interfonul restanţierului, nu dă prea multe detalii.

„Avem un plic pentru dumneavoastră”, e mesajul pe care-l foloseşte recuperatorul. Stârneşte curiozitatea debitorului şi îl face să-i dea drumul în bloc.

Odată intrat în scară îşi aruncă privirea la avizier. E un ritual pe care-l respectă cu sfinţenie. Mai întâi verifică dacă omul are datorii la întreţinere, pentru a-şi pregăti discuţia. Apoi verifică numărul personelor din locuinţă.

„Vizita noastră (a unui agent colector de teren - n.r.) este ultima soluţie pe care compania o alege, după aceasta următorul pas e executarea.“ ALIN, şef departament „colectare pe teren” EOS KSI

A FI SAU A NU FI

În faţa datoriei financiare: „Sunt cumnata, ba nu, sunt soţia”

Într-un bloc care pare că a trecut prin ambele războaie mondiale, de pe şoseaua Colentina, am dat de familia Ciurel. La ultimul etaj, pe un hol întunecat, cu pereţii scorojiţi, încercăm să ghicim uşa la care trebuie să batem. Ciocănim la o uşă metalică ce părea mai de Doamne ajută. Norocul nostru, este chiar familia pe care o căutam.

Ne întâmpină Adriana. Întreabă în ce problemă îl caută Alin pe Florin Ciurel. Când aude că este legat de datorii, spune că este cumnata acestuia şi nu ştie unde a plecat. Tânărul de 30 de ani are de rambursat 4.400 de lei. Adriana nu pare prea încântată de ceea ce spune agentul. Răspunde o dată la câteva secunde un „Da” dezinteresat şi arată că este dornică să-l expedieze cât mai repede.

În scenă, apar şi doi copii, care vor să ştie de ce îl căutăm pe tatăl lor. Atunci, tânăra explică jenată că de fapt este soţia. Totuşi nu vrea să ne dea niciun număr de telefon la care să-i putem găsi ulterior. Ne urează o zi bună şi ne închide uşa în nas, dar nu înainte ca Alin să-i dea plicul de înştiinţare.

Faptul că nu prea au o situaţie financiară bună este relevat şi de restanţele de la întreţinere, care însumează 1.100 lei, însă nu şi de uşa metalică.

DOMNUL PREŞEDINTE DE BLOC

NU deranjaţi! Aici locuieşte un VIP

Pe Strada Teiul Doamnei se pare că oamenii de la EOS KSI şi-au găsit naşul. S-au dus să colecteze bani de la o persoană foarte importantă a acelei mici comunităţi. Aici am dat de Marian G. Urziceanu, preşedinte. Preşedinte de bloc, după cum ne repetă obsesiv, iritat de faptul că nişte simpli agenţi au venit să-i ceară bani tocmai lui.

„E penibil să îmi vină factură de recuperare a banilor dacă eu ştiu că mi-am plătit toate datoriile la bancă. Mă văd vecinii. Ce or să creadă despre mine? Sunt preşedinte de bloc şi nu permit aşa ceva”, spune şeful imobilului, pe un ton iritat.

„Banca are să-mi dea bani”

Omul urlă că şi-a plătit ratele la bancă, dar nu poate să dovedească acest lucru. În tot acest timp, Alin încearcă să-l calmeze şi să-i explice că fără o dovadă clară degeaba se agită.

„Am plătit atât de mult ratele, încât banca mi-a zis că au să-mi dea bani înapoi, dar nu i-am mai luat. Ce erau 20 de lei?”, spune Urziceanu. În toată agitaţia creată tot de el, ţine să menţioneze că nu se va deranja se meargă la bancă după dovadă decât luni, pentru că a doua zi este ziua lui de nume şi vrea să petreacă „aşa cum este creştineşte”, cu băutură multă şi prieteni.

Alin încearcă constant să-l calmeze. După vreo 10 minute, omul se mai linişteşte şi spune mai încet să nu-l audă toată scara: „Ştiţi, sunt şi eu om. În trecut, am avut şi eu o femeie! Ne înţelegeam bine şi o mai trimiteam pe ea să-mi plătească ratele la bancă. Poate o parte din ele nu le-a plătit”, mai şopteşte preşedintele de bloc, atent să nu-l audă vecinii şi să-i fie ştirbite imaginea şi funcţia.

După un timp se răzgândeşte şi asupra dovezii de plată. Ne spune că o are, dar o ţine pe sus în biroul lui de la administraţia de bloc, şi nu se duce să o caute că sunt multe hârţoage acolo. Stă câteva secunde şi apoi revine la starea lui normală de agitaţie. „Mă duc la alea de la bancă şi le bag mâna în gât, le iau monitorul şi li-l pun în cap. Să vedeţi voi ce show le fac”, urlă iar Urziceanu. Omul are de plătit o datorie de 1.800 de lei.