2024, 6 decembrie. Marcel Ciolacu, președintele celui mai mare partid din România, PSD, candidează la alegerile prezidențiale, dar nu intră în turul 2; pierde rușinos în primul tur.

PSD nu mai are reacție

Reacția PSD? Nimic. Zero. Liniște totală, ca și cum ar fi ratat o ședință de partid, nu o competiție națională crucială. Partidul tace, liderii locali sunt cuminți, nimeni nu cere socoteală, nimeni nu pune problema schimbării, nimeni nu clipește.

De ce? Pentru că PSD nu mai are reacție. Nu mai are viață internă. Nu mai are onoare.

PSD n-a clintit, iar acesta e cel mai mare semn al unui partid bolnav, al unui partid intoxicat de obediență și anchilozat în nepăsare.

Într-o democrație funcțională, într-un partid care mai are o fărâmă de onoare, de respect de sine, un asemenea eșec, o asemenea umilință ar fi produs un cutremur: demisii, congres extraordinar, analize serioase și o întrebare de bun-simț: Unde am greșit?

Dar în PSD? Nimic. Fără criză internă, fără reforme, fără demisii – o dovadă clară a decadenței și autosuficienței PSD, partid în care eșecul e doar o virgulă, o etapă banală în calendarul intereselor de grup. Nimeni nu plătește pentru nimic, pentru că nimeni nu răspunde pentru nimic.

Un partid în care ratarea nu doare și rușinea nu există

PSD este astăzi un partid care funcționează fără busolă și fără rușine, un loc unde pierderea alegerilor e tratată ca un mic accident intern, care se repară cu o ședință și o poză pe Facebook. Și acesta e cel mai grav lucru: nu că Marcel Ciolacu a pierdut, ci că nimănui din PSD - cu câteva excepții - nu i se pare grav. Nu există demnitate, nu există onoare politică, doar un reflex sinistru de a merge mai departe, indiferent cât de jos s-a ajuns.

Iar când un partid ajunge să piardă fără să simtă, înseamnă că a murit pe dinăuntru.

Un partid fără candidat, fără direcție, fără onoare

Ultimele alegeri prezidențiale au fost picătura care a umplut paharul ridicolului.

2025, 4 mai. Alegeri prezidențiale, turul 1! PSD se prezintă fără un candidat propriu, ceea ce pentru un partid de talia lui e o dovadă clară de abandon și de frică. Ce mesaj transmiți electoratului tău când, în loc să vii cu un conducător, cu o viziune, te ascunzi în spatele altora? Că ești incapabil. Că nu crezi în oamenii tăi. Că îți lipsește direcția. Este o lașitate politică fără precedent. PSD, în loc să conducă, a preferat să tacă, în loc să propună, a preferat să se eschiveze, a preferat să aibă drept candidat pe fostul președinte al celui mai mare rival politic, Partidul Național Liberal, propus nici măcar de fostul său partid, ci de președintele UDMR, ungurul Kelemen Hunor!

Turul doi: PSD, marele fugar

2025, 18 mai. Ajunși în turul doi al prezidențialelor, conducătorii PSD au continuat să demonstreze că partidul a devenit o caricatură a ceea ce pretinde a fi. Nu doar că n-au avut candidat, dar n-au fost în stare nici măcar să susțină asumat pe cineva.

Au stat la cutie, cu ochii pe sondaje și cu gândul la combinații de culise, în timp ce electoratul lor aștepta o direcție clară. Au stat ascunși, sperând că dacă nu spun nimic, n-o să piardă nimic. Fals. Cine nu riscă, nu numai că nu câștigă, dar pierde tot. Iar ei au pierdut tot: credibilitate, onoare, respect. Pentru că în politică, tăcerea într-un moment critic, nu înseamnă diplomație. A fost un nou moment de lașitate pură. Un moment în care PSD a arătat că fuge de responsabilitate ca dracul de tămâie. A preferat să joace la siguranță, dar în realitate n-a jucat nimic. Nici măcar rușinos nu mai e. E pur și simplu penibil.

Un partid care a distrus România

PSD este responsabil direct pentru dezastrul administrativ, economic și instituțional în care se află România. De ani de zile, a condus prin rotație, prin improvizații și compromisuri toxice, a promovat incompetența, nepotismul și corupția, îngropând orice urmă de dezvoltare reală. Acum, când ar trebui să își asume reconstrucția, să intre la guvernare și să repare ce a stricat, ce face PSD? Se spală pe mâini. Sorin Grindeanu, vocea unui partid cuprins de panică, anunță că „majoritatea membrilor PSD nu vor să intre la guvernare”. Adică exact când e mai greu, când țara are nevoie de decizii curajoase, PSD dă din umeri și fuge.

50% lașitate, 50% nesimțire

PSD a devenit, fără echivoc, un simbol al lașității politice și al nesimțirii crase; deși se laudă cu o “forță politică solidă”, realitatea e că acest partid își dovedește, pas cu pas, neputința, lipsa de coloană vertebrală și un dispreț profund față de responsabilitate și față de alegători.

Este nevoie de o doză colosală de nesimțire ca să distrugi sistematic o țară și apoi să spui că nu vrei să te implici în refacerea ei pentru că… nu e momentul să guvernezi. Asta nu e doar lipsă de responsabilitate. E nesimțire. E dispreț față de oameni. Este o formă de parazitism politic, în care partidul vrea doar să stea la masă, dar nu vrea să plătească nota.

Și mai grav e că această atitudine nu e una accidentală – e o strategie. O formă de lașitate cultivată intern, care a devenit normă. Iar când lașitatea devine program politic, ai de-a face cu un partid care nu doar că a eșuat, ci care a renunțat la orice urmă de demnitate.

PSD este partidul care a ajuns să fie luat în râs

Lașitatea îi face să fugă de orice responsabilitate reală. Nesimțirea îi face să creadă că pot continua să se prefacă lideri politici, în timp ce România se sufocă sub povara prostiei și a lipsei lor de caracter. PSD este partidul care a ajuns să fie luat în râs, dar nici măcar nu-și dă seama, pentru că și-a pierdut complet simțul ridicolului. Acest partid a devenit o umbră grotescă a ceea ce ar trebui să fie o forță politică serioasă; nu mai are direcție, nu mai are viziune și, cel mai grav, nu mai are rușine.

PSD nu mai e un partid politic. E o glumă proastă care se tot repetă. De la un ciclu electoral la altul, această formațiune dovedește că este incapabilă să se reinventeze, să se maturizeze sau măcar să își recunoască greșelile. Și poate că am fi putut ierta incompetența sau trecutul încărcat, dacă azi am fi avut în față un PSD curajos, onest, asumat. Dar nu. Avem în față un amestec perfect echilibrat de lașitate și nesimțire, 50/50, complet rupt de realitate, o combinație toxică, care transformă un partid odinioară puternic într-un fenomen grotesc al politicii românești.

PSD nu mai merită nimic

PSD nu e doar un partid eșuat, care trăiește într-o bulă de autosuficiență, în care fiecare eșec e trecut sub tăcere, iar fiecare penibilitate e acoperită cu sloganuri prăfuite - e o rușine națională cu acte în regulă. Și cel mai trist este că încă se mai crede relevant.

România merită mai mult. PSD nu mai merită nimic.

PS Dacă vor să ne aibă de parteneri, în primul rând ar trebui să înceapă prin a-și arăta respectul. Sorin Grindeanu

În cazul în care nu știe, respectul se câștigă, nu se cerșește.