Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
După încheierea bâlciului cu campania electorală şi anunţarea rezultatelor oficiale, eu, personal, am rămas cu o întrebare la care, poate, mă ajutaţi dumneavoastră să-i găsesc răspuns.
Înainte de asta însă, nefiind specializat în analize şi jocuri politice, am să vă mărturisesc o impresie, o senzaţie mai degrabă, pe care am avut-o de-a lungul celor două săptămâni de campanie dintre cele două tururi. Sincer, mie mi s-a părut că unul dintre candidaţi, anume domnul George Simion, n-a prea vrut să devină preşedinte.
Pe ce mă bazez când spun asta? Prea a făcut greşeli în lanţ. Una mai flagrantă decât alta. Şi un om nepreocupat de politică, aşa cum sunt eu, totuşi am remarcat, nu un non-combat, că asta am mai văzut şi în alte rânduri, în alte campanii, ci un dat cu stângul în dreptul la fiecare pas, de parcă intenţionat ţi-ai fi legat aiurea şireturile la ghete. Atitudini, gesturi, amănunte (nu le-am contabilizat şi cu atât mai puţin nu sunt eu cel care să le analizez) dar care, la nivelul bunului simţ, evident te duceau direct în şanţ şi nicidecum spre fotoliul de la Cotroceni.
N-aş fi exprimat această impresie, de om care, repet, nu sunt expert să desluşesc jocurile politice de culise, dacă aceeaşi părere nu aş fi auzit-o exprimată de oameni politici versaţi, cu ştate vechi prin Parlament, sau în fruntea unor partide importante ori ministere. Oameni politici din ambele tabere. Şi cea adversă domnului Simion, dar şi voci din propria tabără.
Să trecem acum la întrebarea care nu-mi dă pace
În primul tur, România era plină de observatori. Nici la alegerile din mai 1990, primele alegeri libere după căderea comunismului, când abia scosesem capul din traistă şi dădusem cu ochii de lumină, nu am văzut atâţia observatori acreditaţi, aşa cum au fost în urmă cu două săptămâni.
Pentru primul tur, o importantă delegaţie americană, condusă de vicepreședintele Comisiei Federale pentru Alegeri, republicanul James E. Trainor a venit încă de vineri, pentru alegerile de duminică. Acesta a declarat: „Suntem aici în primul rând pentru a monitoriza alegerile care vor avea loc duminică. E o mare oportunitate pentru România. S-a luptat pentru a organiza aceste alegeri. Așa că aici vom vedea, sperăm, funcționarea liberă și corectă a democrațiilor și cum ar trebui să funcționeze aceste lucruri”.
Şi au constatat. Acelaşi Trainer a declarat la sfârşit: „Pe baza observațiilor mele, alegerile s-au desfășurat într-un mod conform cu standardele democratice internaționale. Votul a avut loc într-un mod ordonat, cu măsuri ferme pentru asigurarea transparenței și securității.”
Pe lângă numeroasa delegaţie americană, primită inclusiv la Palatul Victoria de către premierul de atunci, Marcel Ciolacu, au mai fost şi o puzderie de observatori independenţi şi de ONG-uri acreditate pentru observarea alegerilor. Eu, personal, m-am simţit chiar puţin jignit. După 35 de ani de la Revoluţie, suntem monitorizaţi la alegeri, aşa cum am spus, mai rău decât în ’90 când, să recunoaştem, cei mai mulţi dintre noi habar nu aveam ce înseamnă cu adevărat alegeri libere, campanie electorală, manipulare, etc.
Duminică însă, în turul al doilea, nici urmă de observator, din toată acea puzderie de acum două săptămâni. Nici delegaţie americană reprezentată la un asemenea nivel, nici observatori independenţi, nici nimic. Linişte totală. Probabil că i-am convins în primul tur că suntem capabili să organizăm alegeri corecte.
Nu s-au mai deranjat să monitorizeze şi turul al doilea
Atunci, mă încearcă o nouă nedumerire, care pleacă de la declaraţia pe care vicepreşedinteşe SUA, J.D. Vance a făcut-o la Munchen: „Ceea ce încerc să le spun prietenilor noștri europeni, și cred că ei sunt prietenii noștri, este că această prietenie se bazează pe valori comune. Nu ai valori comune dacă încarcerezi oameni pentru că spun că ar trebui să ne închidem granița”. Asta se întâmpla la sfârşitul anului trecut.
Judecând acum, după declaraţiile lui Trainer, respectăm standardele la care se referea vicepreşedintele american. Am fost atât de convingători că le respectăm, încât nici nu s-au mai deranjat să monitorizeze şi turul al doilea.
Atunci, de ce am fost mai întâi suspendaţi şi apoi scoşi de tot din Programul visa waiver, pentru că, în ceea ce priveşte standardele tehnice, le îndeplineam cu brio, de vreme ce am fost băgaţi în acest program şi era o chestiune de timp pentru ca el să ne fie aplicat. Să călătorim în America, fără vize.
Dumneavoastră aţi înţeles de ce nu a mai fost nici urmă de observatori în turul al doilea, după ce la primul tur nu aveai loc de ei să intri în secţia de votare?
