Fiind sâmbătă și pentru că acum multe zeci de ani bunicii voștri își terminau lucrul, da, se muncea și sâmbăta, se făcea chiar și școală în această penultimă zi a săptămânii, am zis să caut măcar o filă îngălbenită din istoria secretă și pe nedrept uitată a muzicii românești.
O ”filă” pe care se aud și zgârieturile făcute de acul pickup-ului. Își terminau lucrul și ieșeau în oraș.
În tot mai puținele locuri de distracție rămase după instaurarea comunismului mai auzeai muzica anilor de strălucire ai Micului Paris.
Muzica ușoară, easy listenning, care avea să supraviețuiască până în 1989 ca stil de bază al programelor de divertisment, live, pe discuri, la radio sau, mai târziu, la tv, era denumirea sub care se ascundea pop-ul acelor ani.
Am găsit o piesă superbă, scrisă de Vasile Veselovski, pe versurile lui Constantin Cârjan.
Vocile din piesă sunt absolut remarcabile. În primul rând e Aida Moga, diva teatrelor de revistă și a studiourilor de înregistrări din anii 1950-1960.
Vocea i-a răsunat la ”Constantin Tănase” și ”Ion Vasilescu”, dar și pe mari scene ale lumii. Născută în 1926, moare în 2001.
Sura foto: Teatrul Constantin Tănase și Electrecord
A doua voce este a lui Florin Dorian, un nume pe care îl găsim pe multe înregistrări de după anii 1950. O voce plină, lucrată, oferind, după mine, o versiune mai emoționantă decât cea originală, din 1959, a regretatului Nicolae Nițescu.
Recomandările noastre
