Acordul negociat de Beijing pentru restabilirea relațiilor dintre Arabia Saudită și Iran înseamnă cel puțin o rearanjare temporară a alianțelor și rivalităților obișnuite, Washingtonul fiind lăsat pe margine. Potrivit New York Times este deconcertant pentru mulți factori de decizie americani veterani să vadă China jucând un rol atât de important într-o regiune după ani de zile în care a făcut progrese. "Aceasta este cea mai recentă reamintire a faptului că această competiție se desfășoară pe o scenă globală", a declarat Mara Rudman, vicepreședinte executiv pentru politici la Center for American Progress și fost emisar pentru Orientul Mijlociu în timpul mandatului lui Barack Obama. "Nu se limitează în niciun caz la Indo-Pacific, la fel cum nu se limitează doar la economie, sau la securitate, sau la angajamentul diplomatic."

În sfârșit, există un fel de acord de pace în Orientul Mijlociu. Nu între Israel și arabi, ci între Arabia Saudită și Iran, care au stat unul în gâtul celuilalt timp de decenii. Numai că acest acord nu este mediat de Statele Unite ale Americii, ci de China. Aceasta este una dintre cele mai ciudate evoluții pe care și le-ar fi putut imagina cineva, o schimbare care a lăsat capetele învârtindu-se în capitalele din întreaga lume. Alianțele și rivalitățile care au guvernat diplomația timp de generații au fost, cel puțin pentru moment, răsturnate, scrie New York Times.

Americanii, care au fost actorii centrali în Orientul Mijlociu în ultimii 60-70 de ani, fiind cei care sigur se aflau în sala în care se întâmplau lucruri importante, se uită acum de pe margine în timpul unui moment de schimbare diplomatică semnificativă. Chinezii, care ani de zile au jucat doar un rol secundar în regiune, s-au transformat brusc într-un actor puternic. Iar israelienii, care i-au curtat pe saudiți împotriva adversarilor lor comuni de la Teheran, se întreabă acum unde vine această schimbare.

Acordul mediat de China, o mare realizare

"Nu există nici o altă modalitate de a spune altfel: Este o mare realizare", a declarat Amy Hawthorne, director adjunct pentru cercetare la Project on Middle East Democracy, un grup non-profit din Washington. “SUA nu ar fi putut să intermedieze un astfel de acord cu Iranul, deoarece nu avem relații diplomatice. Dar, într-un sens mai larg, prestigioasa realizare a Chinei o înalță într-o nouă ligă din punct de vedere diplomatic și eclipsează tot ceea ce SUA au reușit să realizeze în regiune de când Biden a venit la guvernare."

Casa Albă a președintelui Biden a salutat în mod public restabilirea relațiilor diplomatice dintre Arabia Saudită și Iran și nu și-a exprimat în mod evident îngrijorarea cu privire la rolul Beijingului în acest joc diplomatic. În privat, consilierii lui Biden au sugerat că se face prea mult caz de această descoperire, luând în derâdere sugestiile că aceasta ar indica o erodare a influenței americane în regiune.

Dar rămâne neclar, spun analiștii independenți, cât de departe va merge de fapt apropierea dintre Arabia Saudită și Iran. După decenii de competiție, uneori violentă, pentru leadership în Orientul Mijlociu și în lumea islamică mai largă, decizia de redeschidere a ambasadelor care au fost închise în 2016 reprezintă doar un prim pas.

Un acord fragil între Arabia Saudită și Iran

Aceasta nu înseamnă că sunniții de la Riad și șiiții de la Teheran au lăsat deoparte toate diferențele lor profunde și viscerale. Într-adevăr, este posibil ca acest nou acord de schimb de ambasadori să nu fie nici măcar dus la îndeplinire în cele din urmă, având în vedere că a fost pus, prudent, pe un calendar de două luni pentru a stabili detaliile.

Cheia acordului, conform celor spuse de saudiți americanilor, a fost un angajament din partea Iranului de a opri atacurile asupra Arabiei Saudite și de a reduce sprijinul pentru grupurile militante care au vizat regatul saudit. Iranul și Arabia Saudită au purtat efectiv un război devastator prin intermediul Yemenului, unde rebelii houthi aliați cu Teheranul au luptat împotriva forțelor saudite timp de opt ani. Un armistițiu negociat cu sprijinul Națiunilor Unite și al administrației Biden anul trecut a oprit în mare măsură ostilitățile.

ONU a estimat la începutul anului trecut că peste 377.000 de persoane au murit în timpul războiului din cauza violențelor, a foametei sau a bolilor. În același timp, Houthis au lansat sute de rachete și drone înarmate asupra Arabiei Saudite. Arabia Saudită a căutat o suspendare a ostilităților cu Iranul timp de ani de zile, mai întâi prin discuții purtate la Bagdad, care în cele din urmă nu au dus nicăieri. Oficialii administrației Biden au declarat că saudiții i-au informat despre discuțiile de la Beijing, dar americanii și-au exprimat scepticismul că Iranul își va respecta noile angajamente.

Jocul dublu al lui Mohammed bin Salman

Prințul moștenitor Mohammed bin Salman, liderul de facto al Arabiei Saudite, care a avut legături puternice cu președintele Donald J. Trump și care a ajutat la asigurarea unei finanțări de 2 miliarde de dolari pentru firma de investiții înființată de Jared Kushner, ginerele fostului președinte, a jucat un joc diplomatic complicat de când Joe Biden a venit la putere. Mai ales că Joe Biden promisese odată că va face din Arabia Saudită un stat "paria" pentru orchestrarea asasinării lui Jamal Khashoggi, un editorialist saudit de la The Washington Post care trăia în Statele Unite. Dar el a acceptat cu reticență să viziteze regatul anul trecut, în timp ce încerca să reducă prețurile la gaze, care fuseseră crescute în parte din cauza invaziei Rusiei în Ucraina.

În încercarea de a aplana relațiile cu saudiții, Biden a îndurat critici vehemente pentru o întâlnire foarte mediatizată cu prințul moștenitor, despre care C.I.A. a stabilit că este responsabil pentru uciderea și dezmembrarea lui Khashoggi.

Dar Joe Biden și echipa sa au fost furioși când, în opinia lor, saudiții au încălcat ulterior acordul neanunțat la care au ajuns în timpul acelei vizite și au redus producția de petrol în toamna anului trecut pentru a menține prețul ridicat al gazului. În acel caz, oficialii americani au crezut că prințul Mohammed a fost de partea președintelui Vladimir Putin, iar Biden a amenințat cu "consecințe" nespecificate, pentru ca apoi să treacă și peste acest eveniment, fără să impună vreo sancțiune.

Arabia Saudită se îndreaptă spre chinezi

Acum, prințul moștenitor se îndreaptă către chinezi. "Unii oameni din Golf văd în mod clar că acesta este secolul chinezesc", a declarat Steven A. Cook, membru senior pentru studii privind Orientul Mijlociu la Council on Foreign Relations. "Saudiții și-au exprimat interesul de a se alătura Organizației de Cooperare de la Shanghai și o bună parte din petrolul lor merge în China”. Cook a comparat manevra prințului Mohammed, cunoscut după inițialele M.B.S., cu abordarea președintelui Gamal Abdel Nasser din Egipt, care în timpul Războiului Rece a încercat să joace SUA și Uniunea Sovietică unul împotriva celuilalt. "De fapt, nu a funcționat atât de bine pe cât spera Nasser", a declarat Cook. "S-ar putea să se întoarcă împotriva M.B.S.".

Daniel C. Kurtzer, fost ambasador în Israel și Egipt, în prezent la Universitatea Princeton, a declarat că dinamica reprezentată de pactul mediat de China reprezintă în continuare o provocare pentru administrația Biden, mai ales că aceasta ar prefera să se concentreze în altă zonă politică.

"Este un semn al agilității chinezești de a profita de o anumită furie îndreptată împotriva SUA dinspre Arabia Saudită și de un mic vid diplomatic", a spus el. "Și este o reflectare a faptului că saudiții și iranienii discută de ceva timp. Este o situație nefericită la adresa politicii americane".

O întorsătură neașteptată

China a adus Arabia Saudită împreună cu Iranul într-un moment în care Israelul a sperat că SUA îl vor aduce împreună cu Arabia Saudită. După ce a stabilit relații diplomatice cu alte state din Golf, Emiratele Arabe Unite și Bahrein, în ultimele zile ale administrației Trump, în ceea ce au fost numite Acordurile Abraham, Israelul dorea cu nerăbdare să facă acest lucru și cu Arabia Saudită. O astfel de mișcare ar marca o schimbare fundamentală a statutului Israelului în vecinătatea sa îndelung ostilă, punând efectiv capăt unor generații de izolare din partea lumii arabe.

Dar saudiții au cerut mai mult decât este dispus să ofere Washingtonul. În schimbul deschiderii legăturilor oficiale cu Israelul, saudiții au cerut SUA garanții de securitate, ajutor pentru dezvoltarea unui program nuclear civil și mai puține restricții asupra vânzărilor de arme americane. Oficialii administrației consideră cererile excesive, dar le văd ca pe o ofertă de deschidere care ar putea duce, pe parcurs, la normalizare. Între timp, echipa lui Biden a contribuit la realizarea de progrese între cele două națiuni, cum ar fi deschiderea spațiului aerian saudit pentru toate avioanele civile israeliene.

În timp ce eforturile sale diplomatice au ajutat la calmarea ostilităților din Yemen, administrația Biden nu a reușit să revigoreze un acord nuclear cu Iranul negociat în 2015 de președintele Barack Obama și abandonat ulterior de Donald Trump. Doi ani de diplomație au intrat în impas, iar agenția de supraveghere a ONU afirmă că Iranul are acum suficient uraniu puternic îmbogățit pentru a construi mai multe arme nucleare dacă va alege să o facă, deși nu a perfecționat încă un focos nuclear.

Iranul vrea să scape de presiunile SUA

Împiedicat de sancțiunile americane, Iranul a trecut la aprofundarea relațiilor sale cu Rusia și acum cu China. Teheranul a furnizat drone foarte necesare Rusiei pentru a le folosi în războiul său din Ucraina, ceea ce face din el un partener mai important decât oricând pentru Putin. Întorcându-se spre Beijing pentru a media cu saudiții, Iranul ridică China în regiune și încearcă să scape de izolarea impusă de Washington. Iar Israelul își vede în mod evident spulberate speranțele pentru o coaliție anti-iraniană cu Arabia Saudită.

Oficialii administrației Biden spun că Iranul este supus unei presiuni reale și suferă de o profundă suferință economică din cauza sancțiunilor americane. Dar asta nu înseamnă că nici China, unul dintre semnatarii acordului nuclear inițial, nu dorește ca Iranul să aibă o armă nucleară. Dacă Beijingul are o nouă influență la Teheran, oficialii americani speră că poate ar putea să o folosească pentru a frâna ambițiile nucleare ale Iranului.

SUA rămâne un actor major în Orientul Mijlociu

Statele Unite ale Americii încă dețin cărți cheie în Orientul Mijlociu, având legături comerciale, militare și de informații extinse cu majoritatea actorilor critici din regiune. După sfârșitul Războiului Rece și prăbușirea Uniunii Sovietice, America a fost, în esență, singurul actor extern important din zonă. Dar Rusia a revenit în forță în 2015, când a trimis unități militare pentru a salva regimul învins al președintelui Bashar al-Assad în războiul civil din Siria.

China a căutat propriile baze militare în regiune, în timp ce urmărește resurse energetice și influență dincolo de Asia. Decizia de a se implica în disensiunile dintre Arabia Saudită și Iran arată clar că există un alt jucător de care trebuie să se țină cont.

"Cred că reflectă modul în care partenerii americani s-au aplecat asupra legăturilor lor tot mai strânse cu China", a declarat Kurtzer. "Este o amenințare directă la adresa SUA? Acest lucru este discutabil. Dar ordinea regională se schimbă".

Adaptare după NYT