Evenimentul
Nicolae Ceaușescu, „challenger”-ul anului 1968. Despărțiri în plan intern, alianțe externe
Nicolae Ceaușescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Un „challenger” este principalul competitor al unui campion deja consacrat. Anul 1968 era an electoral pentru SUA. Richard Nixon din partea Partidului Republican candida la alegerile prezidențiale. În Cehoslovacia, Alexander Dubček preluase șefia Partidului Comunist din această țară, inițial cu acordul lui Leonid Brejnev care a înțeles cât de lipsit de sprijin devenise Antonín Novotný. În România, proaspăt șef de stat din decembrie 1967 și lider de partid din 1965, Nicolae Ceaușescu era în căutarea „orei astrale”.
Vizitele externe din primele luni ale anului 1968
În primele zile ale anului 1968, pe 3-4 ianuarie, Nicolae Ceaușescu efectuează o vizită în Iugoslavia. Erau în plină desfășurare lucrările la sistemul hidrotehnic și de navigație de la Porțile de Fier. Deja activitatea de demolare a unei părți din cetatea Ada Kaleh erau în plină desfășurare. Insula urma să fie acoperită de apele noului lac de acumulare.
Urmează vizita de stat a lui Ceaușescu în Cehoslovacia în 21-23 februarie 1968. Vizita nu era deloc întâmplătoare. Alexander Dubček îl înlocuise la 5 ianuarie 1968 pe liderul cehoslovac Antonín Novotný. Cum noul lider de la Praga era perceput drept un reformist, Ceaușescu a dorit să testeze terenul.
În 6-7 martie 1968, Ceaușescu a mers la Sofia. Acolo, a avut loc Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varșovia. Se discutau probleme de ordin militar care priveau Europa de Est. Bulgaria care îl avea în frunte ca lider de partid pe Todor Jivkov. era un stat care urma cu fidelitate politica Moscovei.
Plenara din aprilie 1968, etapa decisivă a „despărțirii” de „epoca Dej”
Plenara CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 reprezintă momentul în care Ceaușescu se desparte definitiv de „era Dej”. Plenara a fost opera organizatorică a unui activist ilegalist hunedorean, Vasile Patilineț, Secretar al CC al PCR. El și Ion Stănescu realizaseră și lista ofițerilor și oamenilor politici români suspectați că lucrau pentru sovietici. Ei urmau să fie trași pe linie moartă, trimiși în locuri de unde nu ar mai fi putut să fie folositori Moscovei. Pentru a nu irita Moscova, nu se mergea pe linia eliminării decât „in extremis”. Calea diplomatică era izolarea lor de „politica mare”
Vasile Patilineț a fost omul cheie al lui Ceaușescu în reorganizarea administrativă, judiciară, de siguranță națională și apărare a României. Patilineț confirmase așteptările lui Ceaușescu atunci când făcuse din Plenara din 22-25 aprilie 1968 un succes: reabilitarea lui Pătrășcanu și îndepărtarea din partid, tragerea pe linie moartă a celor doi călăi, cel oficial, Alexandru Drăghici și cel care a tras efectiv, ucrainianul bolșevic Timofei Bodnarenko (Pantiușa), devenit Gheorghe Pintilie, ajuns general maior de Securitate.
Cei doi vor fi pensionați și se vor bucura de avantajele materiale ale gradului și funcției pe care le deținuseră. Pur și simplu erau scoși din jocul puterii. Fusese reabilitat și Ștefan Foriș, fost lider al PCdR în ilegalitate, debarcat în aprilie 1944 și executat în 1946.
Nicolae Ceaușescu, vizitat de Charles de Gaulle, prima ieșire la rampă a lui Ceaușescu în Occident
Faptul că în 1967, Richard Nixon, simplu candidat la alegerile prezidențiale venise la București fusese un eveniment notabil, dar fără reverberații puternice. Prima lovitură cu efect de „salvă de tun” este în 14 mai 1968. Generalul Charles de Gaulle, eroul Franței celui de Al Doilea Război Mondial, Președintele Franței ajunge în România.
De Gaulle vine la Ceaușescu având o agendă calculată. El promova „Europa de la Atlantic la Urali”. Nu dorea ca Marea Britanie să fie în Comunitățile Europene. De Gaulle a permis Algeriei să-și proclame independența punând capăt conflictelor de uzură dintre francezi și algerienii de religie musulmană. Deschis spre cooperarea cu URSS (Partidul Comunist Francez era în legalitate) și statele comuniste, Generalul a fost partenerul occidental perfect pentru politica de desprindere a lui Nicolae Ceaușescu de URSS.
Importante realizări economice bilaterale
Deja în România, se amenajase la Mioveni (o vreme Colibași) UAP (Uzina de Automobile Pitești). Aici, sub lincență Renault, s-a fabricat primul automobil românesc de după 1945, automobil de serie și mase, Prima mașină a ieșit pe poarta fabricii la 20 august 1968, cu o zi înainte de invazia trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia. Este vorba de modelul Dacia 1100 (Renault 8). A fost urmat de Dacia 1300 (Renault 12). Cu ocazia vizitei, Ceaușescu a primit de la liderul francez și o listă cu persoane pe care Franța dorea să le primească pe teritoriul ei dar nu puteau părăsi România.
Ceaușescu în mașină, la volan. Sursa foto: youtube
Vizita în România avea loc în contextul în care grevele studențești paralizaseră Franța. Aceste greve au dus peste un an la demisia generalului de Gaulle din postul de Președinte al Republicii Franceze la data de 28 aprilie 1969. Grevele au fost determinate de maturizarea generației franceze născute în anii celui de Al Doilea Război Mondial. Ca o addenda la vizita lui de Gaulle, în perioada 27 mai-1 iunie 1968, Ceaușescu face o vizită de stat în Iugoslavia. Semnalele pe care le primea de la serviciile secrete îl îngrijorau. Cehoslovacia irita tot mai mult Moscova. Ceaușescu voia să testeze eventualul sprijin pe care România l-ar putea avea de la Iugoslavia.
Nicolae Ceaușescu, tratat cu Cehoslovacia cu trei zile înainte de invazia sovietică
Nicolae Ceaușescu se apropiase de Iugoslavia, de Franța. Din 1967, în fruntea KGB venise fostul instructor de la Moscova al lui Ceaușescu, Yuri Andropov. Informațiile ajunse pe masa lui Ceaușescu despre faptul că reformele din Cehoslovacia nu sunt bine văzute la Moscova, îi dau de gândit lui Ceaușescu. Decide să facă prima mutare. Ambasadorul sovietic la București, Ivan Basov obișnuia să facă informări secrete despre situația din Tratatul de la Varșovia.
Alexander Dubcek , conducătorul Cehoslovaciei în august 1968. sursa: arhiva
Ceaușescu aflase ce se pregătea și a decis să facî în 15-17 august 1968, o vizită de lucru în Cehoslovacia. Îl avertizează pe Alexander Dubček și pe 16 august 1968, România și Cehoslovcia semnează un tratat de prietenie și de asistență mutuală. Ceaușescu știa că Tratatul de la Varșovia pregătise 29 divizii (o divizie are până în 30 000 militari), 1000 avioane și 7500 tancuri și blindate. Era o demonstrație de forță. Cam aceleași efective aveau americanii angrenate în Războiul din Vietnam.
Nicolae Ceaușescu mimează că nu e îngrijorat. Vizitează pe 2o august 1968, Uzina de la Mioveni (atunci Colibași) și a apărut la volanul primului automobil Dacia 1100 produs în România sub licență franceză, după Al Doilea Război Mondial. Invazia trupelor Tratatului de la Varșovia va avea loc în noaptea de 20 august 1968. Ceaușescu va fi trezi din som de apropiații săi.
În consecință, Nicolae Ceaușescu a convocat în dimineața zilei de 21 august 1968, la 06.30, Comitetul Politic Executiv al CC al PCR. Ulterior, din balconul CC al PCR, a ținut un discurs în care a condamnat invazia trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia. Evident, nu fusese invitat să participe, însă scena internațională nu știa asta. Iar Ceaușescu și-a jucat bine rolul. Imediat, bazându-se pe sprijinul internațional al Chinei și Iugoslaviei, Ceaușescu avea să se pregătească de o eventuală ripostă sovietică.
Zile de foc la București. Ceaușescu, discuții secrete cu Tito
Sovieticii nu au digerat prea bine atitudinea lui Ceaușescu. Știau că el practic căuta să atragă atenția asupra lui. Serviciile secrete românești țineau sub monitorizare strictă Ambasada URSS de pe Kiseleff. Se nota strict cine intra și cine ieșea. Ba chiar, s-a spus că unii cercetători sovietici care activau în România ar fi mers la Ambasadă pentru a se pune sub protecția reprezntanței diplomatice sovietice.
La 23 august 1968, Ceaușescu ordonă ca forțele armate românești să defileze pe Kiseleff. Pretextul era, evident, prezența Arcului de Triumf. Realitatea era că românii voiau să le arate sovieticilor că nu vor tolera o situație similară cu aceea în derulare în Cehoslovacia.
La 24 august 1968, Nicolae Ceaușescu efectuează o vizită la Vrsac, în Iugoslavia. Ceaușescu merge la Tito însoțit de Emil Bodnăraș. A fost o vizită secretă, nu una mediatizată. După ce ani de zile Dej îl considerase pe Tito drept „călău” iar mulți adversari erau etichetați „titoiști”, la începutul anilor 60 ai secolului XX, tonul se îndulcise. În 1964, Tito și Dej semnaseră acordul pentru a se realiza sistemul hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier, în zona Cazanelor Dunării.
Stenograma întîlnirii Tito-Ceaușescu-Bodnăraș din august 1968, arată că Tito ar fi acceptat doar un sprijin pasiv, pentru români, în cazul unei invazii sovietice. A acceptat ca între România și Iugoslavia să fie un schimb de informații secrete.
Tito, o neutraliate binevoitoare pentru Ceaușescu
După 25 august 1968, Ceaușescu lasă tonul mai jos față de URSS. Vorbește de calea tratativelor care trebuie să evite pe viitor forța unei invazii militare. Evident, faptul că Tito nu s-a lăsat total convins că invazia sovietică în România ar afecta și Iugoslavia. Avea și el garanțiile sale internaționale încă din 1948 din partea britanicilor și americanilor.
În plus, Hrusciov însuși vizitase Iugoslavia în 26 mai-3 iunie 1955.. Fusese semnată Declarația de la Belgrad. O altă vizită a lui Hrusciov avusese loc pe 20 august-3 septembrie 1963. Tito își menținuse poziția de lider comunist care putea discuta nemijlocit cu Blocul Occidental. Practic, Ceaușescu, prin momentul 1968 nu a făcut altceva decât să atragă atenția că ar putea fi următorul pe lista neagră a Moscovei.
Peste ani, Ion Gheorghe Maurer a precizat că Nicolae Ceaușescu s-a hazardat în acuzații, depășind tonul diplomatic care se impunea în august 1968. Totuși, Maurer a remarcat ideea că echilibrul internațional s-ar fi rupt dacă România ar fi fost invadată. Britanici, americanii, chinezii au semnalizat pe canalele lor diplomatice că o eventuală atacare a României și a Iugoslaviei ar fi stricat echilibrul postbelic.
Ce transmit britanicii?
Serviciile secrete britanice și olandeze au reușit în septembrie 1968 să afle că URSS plănua invadarea României pe 22 noiembrie 1968, la ora 4 dimineața. Cumva informațiile acestea, neoficial ajunseseră și la Ceaușescu. Șeful Foreign Office-ului britanic (Ministerul de Externe de la Londra) Michael Stewart a trimis oficial telexul pe 21 noiembrie 1968.
Spionajul românesc semnalase că în regiunile Cernăuți, Kiev și Odessa avuseseră loc deplasări și orientări de trupe cu direcția România. Numeric, ar fi fost vorba de un efectiv total de 235 000 soldați. Așadar, cumva informațiile britanice confirmau ceea ce se știa și la București.
URSS renunță la invadare României dar apare „doctrina Brenev”
Un banc din genul celor cu „Radio Erevan” suna cam așa: „Ce face un demnitar atunci când află că va fi avansat? Răspunsul este că după absolvirea facultății se înscrie la liceu”. Așa este cazul apariției „doctrinei Brejnev”. Nu i-a aparținut lui, s-a numit „doctrina suveranității limitate”. Autorul ei a fost S. Kovalev, într-un articol din „Pravda” purtând data 26 septembrie 1968. I s-a spus „doctrina Brejnev” pentru că acesta a ținut un discurs în Polonia la 13 noiembrie 1969 în care spunea că dacă o țară socialistă e orientată de alte forțe spre capitalism, „aceasta nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste”.
Nicolae Ceaușescu și Maurer. Sursă: Arhiva EvZ
Ceaușescu continuă izolarea foștilor aliați din 1965
Practic, după Chivu Stoica, demnitarul care a demisionat în decembrie 1967, în favoarea lui Ceaușescu. acum venise rândul lui Drăghici să iasă din scenă.Doi din cei patru oameni care îl susținuseră pe Ceaușescu să preia conducerea partidului și statului erau eliminați.
Gheorghe Apostol fusese numit în 1967, la Uniunea Generală a Sindicatelor. Așadar, ajunsese și el în eșalonul doi valoric. Din 1969, a fost numit la conducerea Direcției Generale a Rezervelor de Stat până în 1975. Ulterior, va fi trimis în diplomație în America de Sud. Maurer se va pensiona în 1974 iar Bodnăraș va deceda în ianuarie 1976.
Richard Nixon la București, 1969. sursa: Agerpres
Nixon va fi ales Președintele SUA în noiembrie 1968
Așadar, momentul 1968 îl transformă pe Ceaușescu în „challengerul” Europei de Est. În 5 noiembrie 1968, Richard Nixon a câștigat primul mandat la Casa Albă. Ceaușescu îl sunase pentru a-l felicita. Nixon avea să își ia mandatul în primire la 20 ianuarie 1969. Așadar, anul 1969 avea să vină cu noi lovituri de imagine pentru Nicolae Ceaușescu.
Recomandările noastre
