Lovitura de imagine a lui Ceaușescu din august 1968. Săptămâna de foc de la București. Care a fost filmul evenimentelor care au culminat cu invadarea Cehoslovaciei și discursul lui Ceaușescu din 21 august 1968?

Toată lumea își amintește de celebrul discurs din balconul clădirii CC al PCR ținut de Nicolae Ceaușescu la 21 august 1968. Evident, s-au scris multe despre acel moment care l-a propulsat pe Ceaușescu pe plan extern. Dar oare care a fost desfășurarea evenimentelor?

Ceaușescu și problematica invaziei din 20 august 1968. Preliminarii

Ceaușescu era informat în amănunt despre ce se va petrece în Cehoslovacia, atât oficial, cât și neoficial. Adică, primea plicuri sigilate de la spionii „la vedere”, adică personalul civil și militar al Ambasadei URSS (ambasador era Ivan Basov) dar primea și informări de la spionii români. Așadar, Ceaușescu decide să mute primul. În perioada 15-17 august 1968, Ceaușescu apare la Praga alături de Aleksandr Dubcek, șeful reformator al comuniștilor cehoslovaci, în public, iar poza lor se răspândește pe teleimprimatoarele tuturor agențiilor de presă mondiale.

Când Ceaușescu îl informa pe Dubcek că știa despre invazie, Dubcek ar fi spus că el îi va primi cu flori pe sovietici. Ceaușescu a rămas trăznit de naivitatea lui Dubcek pentru că știau cam ce presupunea Operațiunea Șumava: Tratatul de la Varșovia pregătise atâtea trupe și vehicule de război cam cât aveau americanii în Vietnam: vorbim de 29 divizii (o divizie are până în 30 000 militari), 1000 avioane și 7500 tancuri și blindate.  Evident, Leonid Brejnev îl tot pistona pe Dubcek să mai lase tonul reformelor și să intre în rândul statelor aliniate.

Lui Ceaușescu, la conferința de presă i se pusese și întrebarea dacă va exista o reeditare a Micii Înțelegeri din 1921. Ceaușescu, bine instruit de aparatul lui de partid, a spus că el vrea prietenia tuturor statelor socialiste. Evident, întrebarea n-a fost pusă, așa de florile mărului, cum se zice, se știa că Nicolae Ceaușescu visa la demilitarizarea Balcanilor, alături de Iugoslavia. România nu mai avea graniță cu Cehoslovacia ca în 1921-1938, așa că liderul român a contrat întrebarea. Nu voia să se știe chiar tot ce avea de gând să facă.

Ceaușescu, trezit din somn de consilieri, primește informația despre invazie din mai multe surse

Nicolae Ceaușescu află despre invazia din noaptea de 20 august 1968, atât de la sovietici, care predau plicul sigilat prin ambasadă,  cât și de la corespondentul de presă român din Cehoslovacia. Paul Niculescu Mizil îi aduce raportul de la Praga iar Ceaușescu nu stă pe gânduri. La ora 6.30 dimineața a fost convocat CPex al CC al PCR. Nu voi intra în detaliile asupra participării la acea discuție. Rămâne memorabilă intervenția lui Vasile Patilineț.

Vasile Patilineț a fost omul cheie al lui Ceaușescu în reorganizarea administrativă, judiciară, de siguranță națională și apărare a României. A fost secretarul său din CC al PCR însărcinat cu acest fapt.  Patilineț confirmase așteptările lui Ceaușescu atunci când făcuse din Plenara din 22-25 aprilie 1968 un succes: reabilitarea lui Pătrășcanu și îndepărtarea din partid, tragerea pe linie moartă a celor doi călăi, cel oficial, Alexandru Drăghici și cel care a tras efectiv, ucrainianul bolșevic Timofei Bodnarenko (Pantiușa), devenit Gheorghe Pintilie, ajuns general maior de Securitate.

Discursul lui Vasile Patilineț arată amploarea „desovietizării” începute în România

Hunedoreanul Vasile Patilineț era considerat pe nedrept de către alți politicieni și diplomați drept un om fără școală. Ion Brad fost ambasador la Atena și scriitor era un critic al său, considerându-l „primitiv”.

Iată o parte din intervenția lui Vasile Patilineț din dimineața zilei de 21 august 1968, extrasă din stenograma discuției:

„Asemenea celorlalți tovarăși care au luat în seamă aceste fapte, cuvintele vin greu să definească o asemenea brutalitate, o asemenea agresiune împotriva Cehoslovaciei. Întotdeauna am condamnat imperialismul, iar acum aflăm că tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri este rezultatul unei înțelegeri între marile puteri asupra repartizării sferelor de influență.

Am un sentiment profund de indignare față de această măsură luată de sovietici, care demonstrează că ei continuă să fie jandarmii multor popoare, așa cum a fost țarismul în trecut.

În numele apărării principiilor marxism-leninismului, al apărării independenței și suveranității noastre de stat, declar că sunt pe deplin de acord cu propunerile făcute de conducerea partidului, cu propunerile făcute de Comitetul permanent, cu propunerile făcute de tovarășul. Nicolae Ceauşescu, ţinând cont de faptul că în prezent, împrejurări, într-adevăr destul de grave, ne putem aştepta să fie comise o oarecare brutalitate şi împotriva ţării noastre. Au fost unele lucruri în trecut care arată că o țară socialistă se poate găsi în aceeași situație ca Cehoslovacia.”

Așa vorbește „un primitiv”? Sincer, mulți oficiali guvernamentali de azi  nu ar fi în stare să îi ducă geanta, să-i facă pantofii sau să îi aducă o cafea lui Vasile Patilineț. Sunt istoric, nu laud un lider comunist! Pur și simplu compar modul în care aceste personalități politice au vorbit și vorbesc în public. A se vedea cum s-au comportat politicienii români actuali când Austria s-a opus aderării la Spațiul Schengen.

Ce se ascundea în spatele discursului de la balcon al lui Nicolae Ceaușescu?

Evident, Nicolae Ceaușescu era un om bine informat. Nici nu avea cum altfel. În reprezentanțele diplomatice, în presa scrisă, în serviciile secrete, fuseseră trimiși cei mai buni. Fusese opera de desovietizare a lui Dej pe care Ceaușescu o continuase ajutat de Vasile Patilineț. El și Ion Stănescu adunaseră lista spionilor sovietici dovediți încă din noiembrie 1963 și începuseră să-i treacă pe linie moartă, fiindcă s-ar fi supărat Moscova dacă ar fi fost eliminați sau arestați. Cam cum s-ar supăra astăzi americanii dacă ar prinde SRI pe vreunul că spionează pentru CIA.

Ceaușescu știa că ar fi putut fi următoarea victimă a URSS după Cehoslovacia prin noiembrie 1968, că tot se celebrau atunci 51 de ani de la Revoluția din Octombrie 1917. Așadar, Ceaușescu voia din balconul CC al PCR în 21 august 1968  să atragăatenția asupra sa, ori cum o putea face mai bine, decât arătând în public că urma să fie în pericol? Deja se primiseră informații că trupele sovietice în Ucraina sovietică erau în stare de alarnă. Liderul de la Moscova, Leonid Ilici Brejnev a fost singurul lider ucrainean al URSS și un ne0-stalinist convins.

Deja Ceaușescu avea planul pregătit. În 23 august 1968, urma să se vadă cu Tito, liderul Iugoslaviei la Vrsac. Avea să discute ca Iugoslavia să acorde României ajutor în caz de nevoie, ajutor defensiv. Zhou en Lai, înalt oficial chinez avertiza și el că era periculos să se dea drumul câinilor războiului. Defilarea de 23 august 1968 a fost făcută ostentativ pe Kisselef prin fața Ambasadei URSS.

Epilog....

La 25 august 1968, Ceaușescu mai domolește tonul față de ambasadorul sovietic Ivan Basov (Basov venise de trei ori la Ceaușescu între 17 și 2o august 1968) trimis să arate pisica liderilor de la București. Ceaușescu o lasă mai moale cu neamestecul în treburile interne. La fel cu decizia suverană a propriei politici, spunând că și sovieticii trebuiau să ajute la reformare mai mult, nu să recurgă la invazie.  Scînteia din 26 august 1968, oricum are un alt ton. Se revine la prietenia româno-sovietică. Evident, era o temporizare a lui Ceaușescu. Peste un an, în august 1969, Președintele SUA Richard Nixon vizita România și mânca struguri cu oltenii în Piața Obor, savura sarmale cu mămăligă și țuică la Athenee Palace.

Sursa foto: Arhivă