NATO. Aliații încearcă să depășească disensiunile în chestiunea sensibilă a aderării Ucrainei

NATO. Aliații încearcă să depășească disensiunile în chestiunea sensibilă a aderării Ucrainei Sursa foto: Razvan Valcaneantu EEC

NATO. Cu trei luni înainte de summitul de la Washington, care urmează să marcheze cea de-a 75-a aniversare a Alianței Atlantice, invitația făcută Kievului în 2008 pare ipotetică. Secretarul general al organizației, Jens Stoltenberg, propune totuși un sprijin sporit.

A început numărătoarea inversă până la Summitul de la Washington al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (9-11 iulie), care va marca cea de-a 75-a aniversare a Pactului. Tot atâția ani de pace și securitate pentru statele membre fondatoare. O stabilitate pusă astăzi la încercare de războiul de invazie pe care Rusia îl poartă în Ucraina, la granițele NATO.

Promisiunea făcută de NATO Ucrainei

În 2008, Alianța a promis Ucrainei o invitație de aderare, dar conflictul dintre Kiev și Moscova face această perspectivă din ce în ce mai complicată. Subiectul este unul sensibil pentru aliați, acum când mai sunt trei luni până la summitul pe care Joe Biden se pregătește să-l găzduiască. Se va afla apoi în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, împotriva lui Donald Trump care, la rândul său, îi critică în mod regulat pe aliați că nu finanțează suficient Alianța.

Ucraina rămâne foarte insistentă. „Lucrăm din greu pentru a face progrese semnificative către aderarea Ucrainei la NATO la summitul de la Washington”, a asigurat în martie Dmitro Kuleba, șeful diplomației ucrainene. Considerăm că Ucraina îndeplinește principalele criterii de aderare, și anume capacitatea de a apăra frontierele NATO. Aceasta este ceea ce facem apărând Ucraina”, a adăugat el.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cu toate acestea, perspectiva aderării rămâne strict ipotetică pentru Kiev, în ciuda sprijinului celor mai fervenți susținători din cadrul organizației, cu statele baltice și Polonia în frunte. „Întrebarea nu este „dacă”, ci „când?”, a afirmat Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, miercuri, 3 aprilie, la Bruxelles, în cadrul unei întâlniri cu cei treizeci și doi de miniștri de externe ai Alianței.

Țările Baltice și Polonia fac presiuni

În realitate, Statele Unite și Germania nu intenționează în prezent să se angajeze să respecte un calendar sau să trimită o invitație oficială. Acești doi piloni ai organizației se tem de o escaladare a conflictului și refuză orice implicare directă a NATO împotriva Rusiei. „Așa cum au spus aliații [la] summit-ul de la Vilnius, în iulie 2023, Ucraina va fi membră a NATO”, a reamintit Antony Blinken, secretarul de stat american, aflat marți în vizită la Paris. Dar, mai presus de toate, a reiterat că o „foaie de parcurs clară” trebuie stabilită la summitul de la Washington.

Omologul său francez, Stéphane Séjourné, a făcut apel la „unitate”, sperând că formula negociată la summitul de la Vilnius va fi măcar confirmată. La acel moment, insistența președintelui ucrainean, invitat în capitala Lituaniei, a nemulțumit foarte mult Washingtonul, Berlinul și Londra. „Țările baltice și Polonia fac eforturi pentru a obține mai mult decât la Vilnius, pentru a-i arăta lui Vladimir Putin că Ucraina este pierdută în fața Rusiei”, explică un diplomat european.

În lipsa unui progres tangibil în ceea ce priveşte aderarea, Statele Unite, în schimb, pledează în favoarea unui pachet de măsuri de sprijin, pentru a transmite un semnal puternic Ucrainei. La Bruxelles, miercuri și joi, miniștrii de externe au încercat să defrișeze terenul. „Cu Ucraina mai aproape ca niciodată de NATO, trebuie să îi oferim sprijinul esențial de care are nevoie pentru a câștiga războiul”, a asigurat David Cameron, șeful diplomației britanice, într-un moment în care ajutorul militar american este blocat de Congres.

Crearea unei „misiuni a Ucrainei” în cadrul NATO

Ca un preludiu al discuțiilor, Stoltenberg a propus crearea unei „misiuni Ucraina” în cadrul NATO, prezentată ca o modalitate de pregătire a aderării acesteia, atunci când va veni momentul. Fostul premier norvegian propune înainte de toate crearea unui fond de sprijin militar de 100 de miliarde de dolari (93 de miliarde de euro) în favoarea Kievului.

Acest fond ar urma să fie finanțat de aliați, în funcție de produsul intern brut al acestora. Conform acestei chei de distribuție, Statele Unite ar trebui să contribuie cu 30 de miliarde, Germania cu 20 de miliarde, Franța în jur de zece miliarde. Ar putea lua în considerare atât promisiunile deja făcute Ucrainei, cât și „noile angajamente financiare”, precizează Stoltenberg.

Momentan, reacțiile sunt amestecate. „Nu cred că are prea mult sens să discutăm din nou aici despre contribuțiile individuale și să jonglăm cu cifre”, crede șefa diplomației germane, Annalena Baerbock. „Va trebui să evităm dubla contabilitate”, asigură José Manuel Albares, omologul său spaniol. 

Sumele anunțate pentru ajutor bilateral sau prin intermediul Uniunii Europene nu ar trebui să fie contabilizate din nou la NATO”. „Acesta rămâne o cortină de fum, deoarece NATO nu are nici buget, nici mijloace pentru a încuraja aliații să strângă bani, spre deosebire de UE”, subliniază o altă sursă. Bugetul anual al NATO nu depășește 5 miliarde de euro.

Ungaria reticentă

În plus, Alianța examinează o altă propunere, mai tehnică: transferul unor funcții ale grupului de contact pentru apărarea Ucrainei în cadrul NATO. Numit și „grupul Ramstein”, această structură ad-hoc coordonează, colectează și transferă arme din aproximativ cincizeci de țări către Kiev. După izbucnirea invaziei ruse, grupul a fost gestionat de la Wiesbaden, Germania, de către Statele Unite, care nu doreau să încredințeze această sarcină NATO. Revenirea acestor funcții în cadrul organizației ar putea să constituie o escaladare față de Rusia? „Nu, vor fi întotdeauna statele individuale care transferă arme, nu NATO”, dă asigurări un diplomat.

Această măsură „ar face posibilă o punere a ajutorului în responsabilitatea politică a tuturor aliaților”, precizează o altă sursă. Este, de asemenea, o modalitate de a  proteja structura de efectele unei posibile întoarceri a lui Donald Trump la Casa Albă. „Ar fi un prim semnal politic către Kiev”, adaugă un alt diplomat. „Alianța și-ar asuma mai multă responsabilitate în a sprijini Ucraina, aducând-o efectiv mai aproape de apartenență”. Pe de altă parte, „Dacă facem asta, va trebui să trecem Rubiconul, permițând NATO să ofere ajutor letal Ucrainei”.

Unele țări nu vor să audă despre așa ceva pentru moment, de exemplu Ungaria. Stoltenberg l-a sunat săptămâna trecută de mai multe ori pe Viktor Orban, premierul ungar, pentru a-l face să accepte această idee. Dar ministrul maghiar de externe Peter Szijjarto a reamintit miercuri, pe rețeaua de socializare X, că țara sa „nu va susținenicio inițiativă a NATO care ar putea apropia Alianța de un război cu Rusia sau care are putea face trecerea de la o coaliție defensivă la una ofensivă”. 

Propunerea lui Stoltenberg

Pentru a evita blocarea discuţiilor, maghiarii negociază o derogare, potrivit unei surse diplomatice.

În lipsa unui compromis imediat, Stoltenberg propune reunirea sub aceeași umbrelă NATO a acordurilor bilaterale de securitate pe care statele aliate le-au semnat deja cu Ucraina. Regatul Unit, Germania, Franța, Italia și Țările de Jos și-au luat un angajament pe termen lung, de peste zece ani; Statele Unite ar putea face acest lucru la summitul de la Washington.

Aceste angajamente au fost sugerate de un think tank prezidat de Andrii Iermak, mâna dreaptă a președintelui Volodimir Zelenski, și de fostul secretar NATO Anders Fogh Rasmussen, ca un substitut pentru o aderare rapidă la organizație /a Ucrainei/. De două luni, acest mic cerc lucrează la noi propuneri, pentru a aduce Ucraina și mai aproape de Alianță. „De acum și până la summitul de la Washington din iulie, discuțiile vor merge în direcția unei propuneri care să aducă un consens”, observă un diplomat. „Mai este însă mult de lucru până acolo”.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / lemonde.fr