Am înțeles din surse publice ale organelor statului că, în această perioadă, sunt deschişi propunerilor economice/fiscale din  partea publicului/contribuabillului.

Mă raliez acestui demers lăudabil al statului român, şi, în calitate de simplu cetățean informat, propun două măsuri punctuale, cu impact (cantitativ şi calitativ) pozitiv incomensurabil pe termen lung, una economică, iar cealaltă fiscală, pe care le şi explicitez succinct, dar consistent.

N.B.: A nu se uita contextul propice în care suntem, pe care l-am reiterat oridecâteori am avut ocazia: la nivel european s-au acordat liberalizări/derogări nesperate în condiții normale, statele membre putând injecta/pompa oricât este nevoie/doresc în propriile economii pentru a le salvgarda.

Am propus argumentat anterior ca statul român, în condiții de bugetare negativă (peste 3%) permisă, să sporească investițiile publice în infrastructură, în scopul încălzirii/creşterii economiei, coroborat cu stimularea IMM-urilor (inclusiv prin acordarea de subvenții/stipendii/granturi nerambursabile masive).

O măsură economică concretă, deosebit de importantă şi cu efecte de scală pozitive pe termen lung, este investiția în regim de urgență în Portul Constanța, cu scopul de a-l pune binemeritat pe harta nodurilor maritime vitale pentru circulația internatională de mărfuri/bunuri de orice fel.

Sper că putem avea cu toții reprezentarea faptului că investiția este modică raportat la sumele de bani pe care bugetul de stat le va încasa, atât direct/imediat (din ‘’operarea’’ efectivă a portului), cât şi indirect (ca urmare a ‘’irigării’’ economiei româneşti cu bunuri, suplimentar față de cele aflate în tranzit, care pot fi procesate, apoi vândute intern sau, mai ales, exportate).

Având în vedere dispunerea geostrategică a portului, ca urmare a implementării acestei măsuri de mare însemnătate, economia românească s-ar metamorfoza profund, numărul de firme ar creşte exponențial, iar capitalismul românesc în sine ar trece la un nivel superior de dezvoltare.

Nu are statul român câteva sute de milioane de euro pentru a finanța transformarea unui port ‘’înghesuit’’, deci costisitor/neatractiv pentru clienți din cauza capacităților de stocare modeste din zona liberă?

Poate că e indicat ca, în cazul unor asemenea proiecte de importanță vitală pentru economia României, să se găsească soluții ingenioase de finanțare prin discuții comune cu specialiştii din finanțe şi BNR, aceasta din urmă având la dispoziție şi multiplicatorul creditului, pe care îl poate manevra neinflaționist în scopul facilitării unor finanțări de acest gen.

A doua măsură pe care o propunem este reducerea impozitului pe profit de la 16% la 10%, de exemplu, asemănător impozitului pe venit. De ce? E simplu dacă raționăm pornind de la date şi fapte. În primul rând, ar trebui specificat că toate țările din UE luptă asiduu împotriva evaziunii în domeniul impozitului pe profit (şi nu numai).

Ca urmare, propunem statului român o abordare realistă şi eficace, care economiseşte resurse financiare şi umane, pornind de la realitatea că exista țări vestice care înregistrează insuccese în acest domeniu. De ce nu am relaxa fiscalitatea profitului (similar dividendelor) dacă tot nu avem posibilitatea de a combate fenomenul optimizării fiscale agresive, stimulând astfel (unele dintre) companiile mari să nu mai apeleze la paradisuri fiscale?

Ar mai fi de menționat aspectul pozitiv că IMM-urile au cam aceeaşi contribuție în contul impozitului pe profit/venit ca şi societățile mari/multinaționalele, dar să nu credem că primele nu sunt tentate de latura optimizării (cu toate că, e adevărat, nu apelează la paradisuri fiscale care generează un mare dezavantaj pentru economie prin faptul că banii părăsesc efectiv şi definitiv tara, decapitalizând-o).

Pe scurt, reducerea impozitului pe profit, ajută economia, dincolo de efectul social pozitiv al deculpabilizării, atât prin declararea (mult mai) corectă a profiturilor, cât şi prin faptul că acestea nu mai părăsesc (aşa uşor) țara (ca în cazul mutării lor în paradisuri fiscale sau al altor tehnici similare).

Cu toată eventuala opoziție a altor țări sau a unor instituții europene, măsura se poate aplica imediat în actualul context creat de pandemie, dar, mai ales, datorită faptului că impozitul pe profit nu este (încă) armonizat la nivel comunitar/unional.

P.S.: Nu vrem să fim acuzați de naivitate, deci menționăm că ştim că nicio guvernare (indiferent de culoarea politică) nu a reuşit operaționalizarea Portului Constanța la anvergura modernă necesară, scuzându-se, voalat sau chiar direct, că există mari interese ca acesta să rămână la un nivel de operare rudimentar.

Suntem de acord că pot exista acele interese invocate, conştienți fiind de competiția economică (şi fiscală) din cadrul UE (sic!), dar considerăm că, mai ales în actualul context, în care inclusiv opinia publică (devenită puțin mai eurosceptică, să recunoaştem; a se vedea tot mai desele luări de poziții ale simplilor cetățeni în cazul pădurilor ‘’ucise’’) poate fi angrenată în mod inteligent în susținerea modernizării Portului Constanta, scuzele amintite nu mai au fundament, oricât de slab negociator, la nivel european, ar fi statul nostru.

Cu puțină voință politică, statul român poate administra exclusiv (fără ‘’ajutor’’ privat) această comoară, portul nostru putând concura în timp - de ce nu? - cu celălalt, ‘’celebru’’, chiar dacă avem îndoieli serioase că poate beneficia vreodată de facilitațile fiscale (vamale) generoase conferite acestuia din urmă ...