Pe Sandra Stoicescu o țin minte de pe vremea tinereții mele televizionistice, mai precis de la o ediție senzațională dedicată eclipsei de soare din 11 august 1999, realizată de distinsa jurnalistă la Antena 1, cu mine invitat special (Ca să vezi, mi-am dat cu părerea, de a lungul vieții, și despre Eclipsă!).

Am fost apoi invitat la multe emisiuni ale Observatorului, jurnalul de știri al Antenei 1, realizat de Sandra Stoicescu. La rîndu-mi am avut-o și eu invitată pe Sandra Stoicescu la o emisiune la Antena 3, de duminică după amiaza, despre care-mi amintesc de o jurnalistă de excepție, obișnuită să vorbească despre alții, emoționată de noua postură, cea de a vorbi despre ea.

După plecarea de la Antena 3 am fost nedrept cu Sandra Stoicescu, atacînd-o fără ca ea să mă fi atacat. Spre deosebire de alți jurnaliști, nu numai că nu mi-a răspuns, dar mai mult, întîlnind-o la o sindrofie, s-a purtat de parcă n-ar fi avut loc acel atac. Am povestit aceste lucruri pentru a sublinia semnificația aparte a emisiunii de duminică: O reîntoarcere la alte vremuri în relația mea cu una dintre jurnalistele pe care, alături de Alina Petrescu ( unde o fi dispărut), o apreciez pentru profesionalismul indiscutabil într-o lume a presei tot mai lipsită de acest atribut necesar.

Experiența de pînă acum îmi spune că oricît de mare ar fi audiența unei emisiuni, dacă adevărurile discutate în hotarele ei nu sînt măcar consemnate în scris, fie electronic, fie tipărit, ele riscă să se piardă. Cine mai are timp să revadă înregistrarea unei emisiuni de o oră pentru a lua cunoștință de lucrurile discutate de moderator cu invitatul?

Iată de ce, potrivit unui SMS trimis în chip politicos de Sandra Stoicescu, emisiunea de duminică seara a beneficiat de audiență (am avut și norocul unei ferestre în programul campionatului mondial de fotbal), m-am gîndit să prezint în rezumat cîteva dintre cele susținute discutate cu Sandra Stoicescu în cadrul emisiunii.

1. Am supus logicii psiho-sociale Scandalul Petre Lăzăroiu, judecător la CCR, Simina Tănăsescu, consiler prezidențial.

Cu toată credința noastră că România e ogorul multor deraieri de la logică, n-am reușit să găsim o minimă explicație rațională amănuntelor desprinse din cele două documente aflate la dispoziție opiniei publice:

Declarațiile lui Petre Lăzăroiu și Comunicatul Administrației Prezidențiale. Plecînd de la presupunerea strict etică potrivit căreia o discuție între doi oameni care se cunosc și se respectă nu se dezvăluie în spațiul public dacă cei doi nu convin că poate fi făcută asta, ba chiar că ar fi indicat să rămînă discretă și dacă nu se cunosc, iese din logica vieții graba lui Petre Lăzăroiu de a denunța imediat și cu mare zgomot faptul că Simina Tănăsescu ar fi fost trimisă pentru a-l avertiza că președintele pregătește un decret de revocare a sa din funcția de judecător. Indiferent de a ce a făcut Petre Lăzăroiu, președintele României n-are nici un drept de a emite un decret de revocare din funcție a unui judecător CCR.

Desigur, teoretic președintele poate semna un astfel de decret, cum poate semna și o cimilitură, președintele bucurîndu-se, ca orice cetățean, la dreptul de a semna orice, dar un decret de revocare n-ar avea nici o putere. E normal să ne întrebăm, în aceste condiții, de ce să fie neliniștit Petre Lăzăroiu că se va da un decret, cînd el știe, ca judecător CCR, că un asemenea act nu va avea nici un efect. Potrivit celor două documente, Simina Tănăsescu ar fi invocat preocuparea lui Klaus Iohannis față de solicitarea unui ONG pilotat de Cristi Danileț de a semna un decret de revocare. Cică solicitarea e pe masa președintelui din 4 iunie 2018 și ea a creat – zice Petre Lăzăroiu c-a zis Simina Tănănescu – o dilemă peste care, vorba lui Caragiale, nu se poate trece. Sau președinția nu dă curs solicitării ONG-ului cu pricina și atunci se va trezi acționată în judecată, sau semnează decretul și va fi acționată în judecată de către Petre Lăzăroiu.

Imaginea presupusă de aceste istorisiri bate telenovelele de pe malurile Bosforului de mare succes pe malurile Dâmboviței. Las la o parte axioma că președintele n-are prerogative în semnarea decretului. Las la o parte că expeditorii au ținut să sublinieze imediat după declanșarea scandalului că n-au trimis nici o solicitare la Cotroceni. Dacă ar fi așa cum susțin istorisirile, ne întrebăm:

De cînd și pînă cînd Președinția are insomnii la gîndul că un ONG i-a cerut ceva ilegal și ea nu poate împlini ce i-a cerut ONG-ul?

Adăugînd acestor ciudățenii și graba Președinției de a confirma atît întîlnirea, cît și tema acesteia, supunînd logicii clasice Scandalul, am ajuns împreună cu Sandra Stoicescu la concluzia, că nu-i exclus ca discuția să fi avut drept subiect demisia lui Petre Lăzăroiu din postul de judecător la CCR pentru ca să i se găsească Codruței Kovesi un post menit a-i da imunitate. În același timp, prin această manevră, de după revocare, Klaus Iohannis ar întări la CCR gruparea sa din care face parte Livia Stanciu. Să nu uităm că Petre Lăzăroiu, deși numit de președinte, nu mai joacă de mult așa cum cîntă Klaus Iohannis. Nu-i exclus să fi fost vorba și de vreo amenințare cu altceva decît decretul, amenințare la care Petre Lăzăroiu a reacționat cu dezvăluirea parțială a discuției pentru a preîntîmpina un posibil Scandal declanșat pentru a-l obliga să demisioneze.

Indiferent de explicații - am ținut să adaug în emisiune - opinia publică judecă doar ceea ce se vede pe scena la care ea privește. Și ceea ce s-a văzut în acest scandal e o încălcare a Constituției. Un consilier prezidențial n-are voie să se întîlnească și să discute cu un judecător CCR despre posibilitatea de a fi revocat de președinte. Mai mult, potrivit relatărilor, Simina Tănăsescu i-ar fi cerut lui Petre Lăzăroiu ajutorul pentru ca președinția să iasă din dilemă. E ca și cum un procuror ar căuta un suspect și ar avea o discuție cu acesta despre cum s-ar putea rezolva o plîngere penală dilematică pentru procurorul respectiv.

Față de această aberație, ar fi fost de așteptat ca PSD și ALDE, partide care pretind că apără România de abuzuri, să reacționeze. De joi, cînd a izbucnit scandalul, n-a apărut nici o reacție oficială a PSD și ALDE față de scandal. O prestație cu atît mai ciudată cu cît președintele Klaus Iohannis a fost prins cu poarta goală. De ce nu s-au grăbit să marcheze adversarii săi?

2. Aceeași nedumerire am arătat-o și față de o altă provocare de la Cotroceni. E vorba de nominalizarea de către Klaus Iohannis a vicepreședintelui PSD Gabriel Vlase pentru funcția de director al SIE. Nu numai nevoia de a rezolva problema directorului civil la SIE, instituție care, în disprețul Constituției, nare director civil de aproape doi ani, instituție care, prin iminenta pensionare a lui Silviu Predoiu va fi în curînd decapitată de șefi, dar și condiția președintelui de promotor al democrației, reclamau o discuție oficială cu conducerea PSD în legătură cu această propunere:

a. Cel propus e un membru important al conducerii PSD. Poate că PSD nu se poate dispensa de Gabriel Vlase. De aceea, partidul în fruntea căruia se află trebuia consultat.

b. Un director civil la SIE trebuie să aibă aprobarea partidului care deține majoritatea parlamentară. Nu numai pentru că propunerea trebuie să treacă la vot, dar și pentru că problema directorului SIE ține și de Guvern nu numai de președinte. Nici acum nu știm dacă această consultare a avut loc. Din zicerile liderilor PSD și ALDE nu se poate desprinde dacă președintele a avut consultări oficiale sau dacă doar i-a informat că așa vrea el, potrivit principului Statul sînt eu. Nedumerirea e următoarea: De ce n-a reacționat și nu reacționează oficial conducerea PSD la această provocare?

3. PNL a anunțat că va depune o Moțiune de cenzură pe 20 iunie 2018. Un astfel de gest poate fi dezastruos pentru PNL dacă Moțiunea cade. În astfel de situații, decît să riști confirmarea publică a adevărului că stai catastrofal în Parlament, e preferabil să nu depui Moțiune de cenzură. Unui meci pierdut la scor e de preferat să nu provoci meciul și să ții galeria în legănarea iluziei că ești mare și tare. Avînd în vedere că PNL se consultă cu Cotroceniul în deciziile majore, înseamnă că Ludovic Orban a fost asigurat că moțiunea are șanse să treacă. Ea va fi depusă pe 20 iunie 2018. De votat va fi votată mai tîrziu. După pronunțarea sentinței în cazul Liviu Dragnea. Să se bazeze PNL pe un scenariu legat de condamnarea lui Liviu Dragnea?