Regele Carol al II-lea. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
4 aprilie 1953 - moartea unui rege. România era cumva încă în doliu după Stalin când, la aproape o lună, a decedat fostul rege Carol al II-lea.
Fostul rege Carol al II-lea era în exil din toamna anului 1940. Exilul lui a fost o luptă cu proprii săi demoni. Începuse să spere că va redeveni rege după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial.
4 aprilie 1953 - cum s-a ajuns la moartea fără glorie a fostului rege Carol al II-lea?
Înainte de 4 aprilie 1953, regele Carol al II-lea a trăit dramă după dramă. A trebuit să stea sub supraveghere în Spania franchistă. A fugit pur și simplu în Portugalia, ajutat de contrabandiști. A ajuns în America de Sud, apoi în Mexic. S-a căsătorit cu Elena Lupescu. Fostul lui șambelan, Ernest Urdărianu era trimis la ambasadorul sovietic din Ciudad de Mexico.
Avea semnale că Stalin l-ar fi putut prefera pe el în 1947. Elena Lupescu scria într-o scrisoare: „Nu știți cât de bine s-a purtat cu noi mareșalul Stalin”. Evident, Stalin nu avea de gând ca România să redevină monarhie. Asta. deși cumva îl simpatiza pe Carol. Se zice că pe undeva îl inspirase atunci când declanșase teroarea contra adversarilor săi la Moscova.
4 aprilie 1953 - inima cedează
Data de 4 aprilie 1953 îl găsește pe Carol II la Estoril, în Portugalia. Acolo se stabilise alături de soția sa și de Ernest Urdărianu. Mai avea și el câțiva admiratori care ajunseseră în Occident. Majoritatea demnitarilor fideli lui sfârșiseră la Jilava în noiembrie 1940. El abia scăpase cu viață în septembrie 1940. Legionarii i-au înscenat un atentat în Gara Timișoara. Numai mecanicul de tren, având fler nu a oprit locomotiva, văzând că nu apare impiegatul să îi dea semnalul de trecere. Legionarii știau că trenul avea liberă trecere, doar că de regulă, încetinea prin gară. Au ieșit să tragă prea târziu, iar gloanțele au lovit vagoanele cu bagaje.
Carol al II-lea și Elena Lupescu. Sursa foto: Arhivele Nationale
Carol al II-lea a suferit pe 4 aprilie 1953 un infarct miocardic. Fuma enorm, iar inima îi slăbise după grelele încercări prin care trecuse. Viața intimă dezordonată era și ea o cauză a problemelor cardiace. În plus, mai suferea de o boală incurabilă care îl determina să suporte sângerări controlate pentru a înlătura crizele provocate de această maladie genetică. Culmea era că medicul regelui se afla la reședință fiind chemat la consult de către Elena Lupescu. El a fost acolo când Carol II a murit.
În România, era Sâmbăta Paștilor (acestea se celebrau pe 5 aprilie în 1953). Evident, regimul comunist nu a amintit nimic. Pe 5 martie murise Stalin și la București, încă se mai păstra atmosfera funebră.
Trupul i-a revenit acasă la aproape 50 de ani de la deces. Ca o ironie a sorții, în acea zi se juca un amical de fotbal Rusia-România
Elena Lupescu mărturisea că pur și simplu, regele a murit pe 4 aprilie 1953, după un oftat scurt și câteva spasme. Înmormântat la Estoril, într-o anexă a unei catedrale de la Estoril, a fost vegheat de Elena Lupescu, aceasta supraviețuindu-i încă puțin peste 24 de ani. În 2003, autoritățile române au decis să-i aducă rămășițele acasă, pentru a fi duse la Curtea de Argeș.
Ca o ironie a sorții, pe 13 februarie 2003, când trupul său era adus la București cu o aeronavă, se juca un amical de fotbal Rusia-România.
Scorul a fost atunci 4-2 pentru Rusia.
