Moartea strălucitului Mihai Rădulescu arestat de comuniști sub pretextul homosexualității

Ultimul concurs diplomatic organizat conform tuturor regulilor democratice şi profesionale, înainte de preluarea deplină a puterii în România de către comunişti după abdicarea forţată a Regelui Mihai în decembrie 1947, a început la 15 mai 1946.

Candidaţii de la nr. 6 şi 13 erau Onicescu Dan, respectiv Duncan Ludwig. Într-un referat din 25 iunie 1946 al Secţiei I Informaţii din cadrul Serviciului Special de Informaţii (S.S.I.), aflat în Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (A.C.N.S.A.S.), se preciza despre Onicescu Dan că era „fiul prof. univ. Onicescu, fost legionar” şi că „simpatizează şi el cu legionarii”, iar despre Duncan Ludwig că era „german de origine” şi, totodată, era „cunoscut ca un reacţionar, adversar al regimului şi activist al Soc. «Amicii Americii»”.

Cariera diplomatică a celor 15 persoane admise la concursul din 1946 a fost însă una scurtă deoarece aceştia, alături de numeroşi alţi diplomaţi de valoare, vor fi daţi afară din Ministerul Afacerilor Străine în toamna anului 1947, după venirea în fruntea acestei instituţii a Anei Pauker.

Mihai Rădulescu

Candidatul care s-a plasat pe primul loc la concursul diplomatic din 1946, cu media generală de 9,73, a fost Mihai Rădulescu, apreciat de prietenii şi cunoscuţii săi din epocă drept un intelectual de mare ţinută.

Săptămâna Mare. Când se coc cozonacii și se vopsesc ouăle

1 Mai Muncitoresc! Sărbătoarea, confiscată de Lenin și Stalin

Acesta s-a născut la 16 noiembrie 1919 în Italia, la Torino, unde familia sa se afla ca urmare a studiilor politehnice pe care tatăl său le efectua la universitatea din oraş.

În 1948, după epurarea din Ministerul Afacerilor Străine, se înscrie la Conservatorul din Bucureşti pentru a-şi completa studiile de vioară.