Fără îndoială, cazul micuței Sorina, fata din Mehedinți smulsă de un procuror de lângă familia care o crește de 7 ani, este unul cu adevărat impact emoțional. Filmarea cu fetița târâtă pe jos, dar și cele cu ea râzând după doar câteva ore în compania familiei adoptive nu pot lăsa indiferent pe nimeni. Dovadă stau zecile, sutele de luări de poziție pe rețelele de socializare și reacțiile imediate ale unor politicieni, fie de la putere fie din Opoziție.

Sorina este un caz național, nu mai este o problemă locală a comunității din Baia de Aramă sau a Direcției județene de protecție a minorilor. Deși, aflu acum, când subiectul a acaparat weekendul, că acolo sunt agitații și proteste de stradă încă din 11 iunie!

Din acest motiv cred că e important să lămurim câteva elemente importante în ”economia” acestui dosar care, în urma dezvăluirilor ce urmează să apară, va deveni unul complex, implicând anchetarea unor magistrați, avocați, funcționari publici și simpli cetățeni.

Înainte de asta, dați-mi voie la o opinie personală, asumată: nu cred că există multe acțiuni în istoria Justiției românești mai prost și inuman organizate precum a fost cea prin care Sorina a fost luată de acasă de un procuror care se afla acolo, teoretic, din alt motiv, acela de a strânge probe privind acuzația de sechestrare de persoane. Nu era treaba procurorului de a pune sau nu în aplicare o sentință civilă de adopție.

De asemenea, nu e cazul să fie luată în discuție teoria cu ”unde i-ar fi mai bine copilului, în New York sau în Baia de Aramă”. Americanii au o vorbă: Home is where your heart is! Iar inima copilului e clar unde e.

 

Andreea, sora Sorinei

Prima problemă este că s-a spus că ambele fetițe care au fost date în 2012 asistentului maternal Mariana Șărămăt ar fi fost surori. Nu este așa. Ele nu sunt rude de sânge. Andreea și Sorina au fost luate în aceeași zi de la orfelinat, pe când aveau 9 luni și, respectiv, 1 an și două luni.

De atunci au fost crescute ca două surori, ele având percepția, una despre cealaltă, că sunt surori biologice.

 

Problema renunțării la adopție și a semnăturii pe o înștiințarea

Fără îndoială cea mai mare ciudățenie a acestui caz este că de două ori, în 2013 și 2017, Mariana Șărămăt a semnat că renunță la adopția Sorinei, deși pe Andreea o adoptaseră deja.

Femeia susține că a fost mințită de o vecină, care este și managerul de caz al Sorinei din partea Direcției, că respectivele renunțări le trebuie la dosar, fără a avea urmări legale.

O speculație apărută acum este că, dacă soții Șărămăt ar fi cerut și adopția celui de-al doilea copil, ar fi pierdut statutul de asistent maternal, inclusiv venitul aferent, lucru normal, pentru că deveneau copiii lor și nu mai era nevoie ca statul să achite pentru creșterea lor. Ca să continue primirea veniturilor de asistent maternal, soții ar fi trebuit să primească un alt copil în plasament, dar asta s-ar fi făcut doar după o nouă evaluare a situației materiale.

Acest gest a făcut să ”curgă” formalitățile de adopție pentru Sorina și s-a ajuns la oferirea copilului către cetățenii americani. Abia în perioada aprilie-august 20018, soții Șărămăt și-au dat seama că pierd copilul și au făcut demersurile pentru adopție, unele haotice, retrageri de solicitări, reveniri asupra deciziilor vechi. Trecuseră deja cele șase luni (din iunie 2017, data declanșării procedurii de adopție) în care aveau drept de preempțiune.

Chiar și așa, obligația legală a celor de la Direcție era de a aduce la cunoștința asistentului maternal că s-a avansat cu procesul de adopție. La dosar se pare că există o hârtie în acest sens, dar Mariana Șămărăt susține că semnătura sa de pe acest act ar fi fost falsificată!

Dar, ca să ne păstrăm obiectivitatea, trebuie spus că soții care au crescut-o pe Sorina recunosc faptul că au participat la evenimentele care au urmat, adică la întâlnirile cu familia care urmărea adopția. Asta nu schimbă problema falsificării semnăturii, dar ridică semne de întrebare legate de cunoașterea demersului pornit de stat.

 

Rolul jucat de Ambasada SUA

Avocatul familiei Șărămăt a declarat emisiunii ”Sabotorii Gorjului”: ”Doamna Șărămăt Mariana a obținut acest atestat pentru a fi asistent maternal în 2012, adică a fost asistent maternal timp de șase ani de zile, până anul trecut. Niciodată nu a avut vreo reclamație, niciodată nu a avut vreo abatere disciplinară, niciodată nu a fost sancționată disciplinar pentru probleme de serviciu. Anul trecut, când a apărut familia Săcărin, au făcut o plângere la Ambasada Statelor Unite. Ambasada Statelor Unite a făcut o plângere către Autorittatea Națională de la București, adică autoritatea superioară Direcției de la (Drobeta Turnu) Severin și a început o anchetă internă la Mehedinți. În perioada aia, eu m-am dus acolo și am cerut o audiență la directorul instituției. Vreau să vă spun că toată lumea era traumatizată, cu frica în sân. De frica Ambasadei Statelor Unite, de frica autorității de la București și trebuia să scoată un țap ispățitor. Pe cine au scos țap ispășitor? Pe Șărămt Mariana și au sancționat-o disciplinar. Am zis ok, nu este nicio problemă. Acum, după această hotărâre definitivă din 2019, după ce îi fac plângeri penale pe lipsire de libertate, tot pe post de șantaj, o dau afară de la lucru, deci o concediază, fără preaviz, fără a îndeplini nicio formă legală. Au invitat-o la sediul Direcției, nu s-a făcut nici o comisie de disciplină și i-au trimis înștiințare.”

Judecătorii Speedy Gonzales

Când noi eram de vârsta Sorinei era un desen animat cu un șoricel mexican renumit pentru viteza sa. El se pare că a lăsat pui la Curtea de Apel Craiova. Pe 18 februarie 2019, așa cum Evenimentul Zilei a publicat deja, Tribunalul Mehedinți a respins solicitarea adopției internaționale, ținând cont și de cererea de intervenție făcută de soții Șărămăț, care au cerut și ei adopția.

La mai puțin de două luni, apelul era deja judecat la CA Craiova.

Ca să fie clar: din data de 18.02.2019 sentința se redactează, se comunica, se face apel, se judeca apelul se admite cererea de adopție internațională și se respinge adopția națională, se redactează hotărârea din apel și se comunica. Toate astea în 2 luni, între 18 februarie și 23 aprilie! Mai mult, încuviințarea executării este și ea judecată și comunicată în decurs de 48 de ore, între 18 și 20 iunie, dar nu e utilizat, pentru că minora este ridicată de un procuror și nu de un executor judecătoresc.

 

PS: Prin noile acte de identitate obținute de Sorina, ea poate fi scoasă din țară fără nici un alt demers. De aici apare explicația mesajelor trimise de mai mulți politicieni Ambasadei SUA, inclusiv de către premier.