A trebuit să trecem printr-o tragedie precum moartea, în primăvară, a trei copilași din Argeș, infectați cu E.coli virulent, ca autoritățile să înțeleagă că la nivelul unităților sanitare și al Direcțiilor de Sănătate Publică se produceau scurtcircuite care pot costa vieți. În cazul focarului din Argeș, gravitatea situației s-a aflat după 11 zile de la primul caz, când un copil murise deja. Atunci, s-a ajuns la concluzia că metodologia după care se declară astfel de cazuri nu e reglementată centralizat, ci separat, pe fiecare boală în parte, fiind mult prea dispersată în ghiduri, protocoale și alte recomandări ale Institutului Național de Sănătate Publică.

Fișa unică de raportare

Așa că, Ministerul Sănătății a compus, în sfârșit, un proiect de „Hotărâre privind aprobarea metodologiei de raportare și a circuitului informațional pentru supravegherea bolilor transmisibile”.

Din această Hotărâre, importante sunt două lucruri: că DSP-urile sunt obligate să aibă linie non-stop pentru astfel de raportări și că s-a constituit Fișa unică de raportare caz de boală transmisibilă, care simplifică totul. Practic, pe doar o pagină, medicul are o listă extinsă de boli transmisibile pe care trebuie declarate, unele – imediat ce s-a pus diagnosticul, gen poliomielită, difterie, rujeolă, holeră, infecții cu West Nile sau Zika etc. Între acestea au fost incluse, în premieră, și infecțiile cu două tulpini de E.coli – Enterohemoragic (EHEC) și Enteropatogen producător de toxine (STEC). De asemenea, în Fișă sunt incluse și alte boli transmisibile pe care doctorii sunt obligați să le declare în maximum 5 zile de la punerea diagnosticului, gen salmoneloze, infecția cu rotavirus, scarlatina și hepatite virale A,B, C și E.