Contractul care data din 2000 a fost reluat și fi nanțat de Eugen Nicolăescu în 2007. Deocamdată nimeni nu a fost tras la răspundere pentru gaura uriașă din bugetul de stat

Ministerul Sănătății semna, prin ministrul Hajdu Gabor, pe 23 noiembrie 2000, contractul de furnizare nr. GH/8939 prin care achiziționa de la Compaq Computer Romania SRL și Siemens Business Services GmbH&Co (SBS) un sistem informatic pentru 34 de spitale din județele Neamț, Argeș, Mureș și Sibiu. Prețul total al contractului a fost de 22 de milioane de dolari, fără TVA, taxe vamale de import ori alte taxe, impozite sau sarcini aplicate de autoritățile române. Compaq avea să primească 7,5 milioane, iar SBS 14,5.

Numărul spitalelor a scăzut de la 34 la 16

În 2001 la guvernare a venit cabinetul Adrian Năstase, iar contracul a fost pus în cui. Așa a rămas până în 2007, când Ministerul Sănătății era condus de actualul viceguvernator al BNR, Eugen Nicolăescu. Acesta a semnat un act adițional, înregistrat la cabinetul ministrului cu nr.11.309 din 24 octombrie 2007, la contracul din 2000, în care în locul Compaq apare HewlettPackard Romania SRL (HP), iar SBS devine SIS, deoarece între timp își schimbase numele. Părțile au căzut de acord să modifice lista spitalelor, de la 34 la 16, cu mențiunea că instalațiile master vor fi realizate la Institutul Clinic Fundeni și Spitalul Județean din Târgu Mureș. Suntem în a doua jumătate a anului 2017 și nimic nu s-a întâmplat, dacă nu punem la socoteală că cele 22 de milioane de dolari s-au dus pe apa Sâmbetei, deoarece sistemul nu a funcționat și nici nu va funcționa vreodată.

Contracte de mentenanță pentru necunoscători

Un expert IT, apropiat proiectului, a declarat pentru Evenimentul zilei: „Teama ca statul să devină captiv unor firme, multi sau uninaționale poate conduce la decizii greșite. Se vehiculează mult ideea că sistemele IT pot fi proiectate de echipe fără experiență, sau folosind instrumente „open source”, fără a se face o analiză suficientă a fiecărui caz în parte, pentru evitarea situațiilor dramatice de utilizare, care apar odată cu amplificarea volumelor necesare resurselor informatice, sau odată cu trecerea instrumentelor respectivă la noi versiuni. Se invocă utilizarea unor tehnologii, cum ar fi cloud computing, insuficient confirmate de practica fiecărui domeniu în parte. Se scot la licitație pe preț minim sisteme complexe de importanță națională. Se atribuie contracte de mentenanță pe sisteme practic necunoscute ofertanților câștigători”.

SAP nu a funcționat, dar s-au achiziționat licențe de 14 milioane USD

Strict despre eșecul contractului de 22 de milioane, același expert ne-a declarat: „Durerea de cap cu captivitatea față de firma care a realizat investiția inițială nu afectează totuși chiar pe toți. De exemplu, nu afectează Ministerul Sănătății, care a cumpărat în 2007, prin atribuire directă, fără licitație, un «Sistem informatic de Înaltă Performanță» complet, hardware, licențe și servicii, pentru un număr de 16 spitale, care însă nu a fost folosit deloc, deși a costat nu mai puțin de 22 milioane USD. Ministerul Sănătății a ales în mod ingenios să nu fie captiv firmelor care au primit banii pentru acest sistem, pentru simplul fapt că nu s-a pus deloc problema mentenanței unui sistem care nu a funcționat niciodată.

Contractul presupunea implementarea unui sistem complet informatizat de gestionare a spitalelor și pacienților, bazat pe soluția firmei SAP. Doar două spitale pilot, Institutul Clinic Fundeni și Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș, au fost dotate cu câteva calculatoare, care au fost instalate inutil, pentru că sistemul informatic SAP nu a funcționat niciodată nici măcar în aceste spitale pilot. Chiar și fără să- și dovedească funcționarea, sistemul s-a extins și s-au achiziționat licențe SAP de 14 milioane USD”.

Telemedicina e și ea puțin bolnavă

Ministerul Sănătății a finanțat în 2015, cu 14 milioane de euro, un sistem de telemedicină, atribuit prin licitație public companiei HP. Sistemul care ar asigura asistența medicală de specialitate la distanță, în zone defavorizate, trebuia să intre în funcțiune la începutul lui 2017, dar nu funcționează nici astăzi, pentru că nu sunt încă puse la punct prevederi legislative, care ar fi trebuit în mod normal să fie asigurate ca o premiză a proiectului. Experiența sistemului de 22 milioane USD, abandonat înainte să se nască, ne face circumspecți cu privire la succesul acestei noi investiții a Ministerului Sănătății.

​Lipsă de specialiști în spitale

Managerii de proiect din partea Ministerului Sănătății dădeau vina, în 2009, pe SIS pentru că ar fi ascuns faptul că serverul central de date trebuia dotat cu soluțiile de backup restore, care permitea sistemului să recupereze datele în caz de scurtcircuit în rețea, dar și de Disaster Recovery, adica soluția de refacere a bazei de date în cazul unui dezastru natural care afectează serverul central.

Tot ei mai susțineau că o altă problemă care a dus la eșecul programului a fost cea a lipsei de specialiști IT în spitalele vizate de proiect. „Pe scurt a fost vorba despre lipsa de specialiști, pe care Siemens a crezut că o să-i găsească în minister. Mai mult, lipsa oamenilor care vorbesc limba engleză s-a simțit atunci când cei de la Siemens au încercat să facă cursuri în spitale pentru a explica modalitatea de funcționare a sistemului”, declara unul dintre managerii proiectului.