Mesele din Evul Mediu. Ce consumau europenii înainte să existe cartofii, roșiile și porumbul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Masa de zi cu zi a europenilor înainte de anul 1492 arăta complet diferit față de cea din prezent. În lipsa ingredientelor aduse din Lumea Nouă, populația depindea în mare măsură de culturile locale și de recoltele de sezon. Cerealele reprezentau stâlpul de bază al alimentației pentru toate categoriile sociale, însă calitatea lor diferenția clar bogații de săraci.

Oamenii simpli consumau în special pâine neagră sau brună, realizată din secară, orz și ovăz. Pâinea din grâu curat era un lux rezervat nobilimii. De asemenea, terciul de cereale fiert în apă sau lapte era prezent zilnic pe mesele țăranilor, fiind o sursă ieftină și rapidă de energie.

Mesele din Evul Mediu. Ce consumau europenii înainte să existe cartofii, roșiile și porumbul

Înainte ca porumbul, cartofii, fasolea boabe, roșiile și ardeii să ajungă în Europa, legumele de bază erau cu totul altele. Napii, gulia, morcovii (care pe atunci erau albi sau violet, nu portocalii) și sfecla constituiau principala sursă de legume rădăcinoase.

Mazărea, bobul și lintea erau sursele primare de proteine vegetale și se consumau uscate în timpul iernii, de obicei în ciorbe groase și tocănițe. Varza, prazul și ceapa completau lista ingredientelor folosite constant în bucătăriile medievale.ț

Mazăre. Sursa foto: Pixabay

Ce carne și ce produse de origine animală se consumau

Carnea nu era un aliment cotidian pentru oamenii de rând. Țăranii consumau destul de rar carne de porc, păsări de curte sau oaie, de cele mai multe ori doar la sărbători sau după sacrificările de toamnă. În schimb, carnea de vânat, precum cea de cerb sau căprioară, era un privilegiu exclusiv al aristocrației.

Peștele era extrem de important, mai ales în perioadele lungi de post impuse de Biserică. Se consumau cantități mari de hering, cod sărat și pești de apă dulce. Produsele lactate, cum ar fi brânza și untul, erau folosite pe scară largă, însă laptele proaspăt se altera rapid și era procesat imediat.

Cu ce se îndulceau mâncărurile și ce se bea

Zahărul din trestie era un produs de import extrem de scump, vândut la preț de mirodenie în farmacii. Din acest motiv, singurul îndulcitor accesibil pentru majoritatea populației era mierea de albine, alături de fructe uscate precum merele, perele, prunele sau smochinele.

În privința băuturilor, apa curată era adesea greu de găsit în orașe și purta risc de îmbolnăvire. Prin urmare, berea slab alcoolizată și miedul erau consumate zilnic în nordul și centrul Europei, în timp ce în regiunile sudice vinul diluat cu apă reprezenta băutura principală la fiecare masă.