După șase luni de anchetă, FBI nu a descoperit nici cel mai mic indiciu care să motiveze atacul lui Stephen Paddock, în care au fost ucise 58 de persoane și rănite 851.

1 octombrie 2017, ora 22.05. A treia zi a festivalului Route 91 Harvest din Las Vegas. Peste 22.000 de fani ai muzicii country dansează în aer liber. Cântă o mare vedetă a genului, Jason Aldean. Se aud câteva pocnituri ușoare ca de petarde mici. Unii spectatori cad, alții țipă. Pocniturile sunt rafale de armă automată trase de la etajul 32 al luxosului Mandala Bay Resort.

Teroarea cuprinde esplanada. Oamenii încearcă să fugă, să se adăpostească. 58 sunt uciși, 851 răniți. Este cel mai mare masacru din istoria recentă a Americii.

Stephen Paddock, autorul măcelului, se sinucide înainte de sosirea poliției. ISIS revendică atacul. Potrivit agenției de propagandă a „Califatului”, „Abu Abd Abdular Americanul” a murit ca un martir. Dar FBI nu găsește nicio legătură între Paddock și ISIS.

Timp de șase luni, personalitatea asasinului a fost disecată de autorități. Dar întrebarea cheie nu și-a găsit răspunsul: de ce a comis acest omor în masă?

 

Tatăl spărgător de bănci

Născut la Clinton, în Iowa, pe 9 aprilie 1953, Stephen Craig Paddock a copilărit în California. A mers la un liceu în cartierul Sun Valley din Los Angeles. Tatăl său, Benjamin, era spărgător de bănci.

Condamnat la douăzeci de ani de închisoare în 1961, evadează în 1968. Este arestat zece ani mai târziu, în timpul unei banale partide de bingo în Oregon. În fișele FBI, este calificat ca „psihopat”, „dependent de bridge”, cu „tendințe suicidare”. Micul Stephen „a fost întotdeauna cel mai puțin violent din familie”, mărturisea fratele său, Patrick, pentru New York Times. Viitorul asasin în masă crește fără tată, iar mama îi ascunde crimele bătrânului. După liceu, Stephen lucrează o vreme la serviciul de impozite, apoi este contabil la o firmă aeronautică.

Investește într-un complex imobiliar la periferia Dallasului. Afacerea, realizată cu celălalt frate, Eric, îi aduce un câștig de aproape două milioane de dolari la revânzare. Stephen bagă toți banii în marea sa pasiune: pokerul.

 

Obsesia numărului maxim de victime

 

Stephen Paddock are 64 de ani la momentul atacului. Locuiește la Mesquite, 130 km est de Vegas, într-o casă mare, cu prietena sa, Marilou Danley, originară din Filipine, fostă angajată la un cazinou din Reno. Aceasta îl descrie pe concubinul ei ca „gentil, grijuliu și liniștit”. Cu două săptămâni înainte de masacru, acesta îi oferă un „bilet low-cost” în Filipine, pentru a-și putea vizita familia.

Ajunsă acolo, Stephen îi transferă 100.000 de dolari, ca să-și cumpere acolo o casă. Potrivit raportului preliminar al poliției din Las Vegas, publicat în ianuarie 2018, Marilou Danley spune că a simțit o anumită „răceală” la prietenul ei, în zilele dramei. Cu ocazia unui sejur la Mandala Bay, cu o lună înainte de masacru, cazați în același apartament din care a fost dat atacul, observă că Stephen nu încetează să scruteze strada, trecând de la o fereastră la alta. Raportul adaugă că Paddock se plângea des prietenilor că este „mereu obosit, bolnav sau suferind”. Cu ocazia unui consult din 2016, medicul său nu remarca nimic suspect, dar le-a descris anchetatorilor un om „bizar” cu posibile „tulburări bipolare”. Tot el a spus că Paddock se temea de medicamente și refuza deseori să le ia.

Dacă motivele atacului rămân necunoscute, s-a aflat totuși că Paddock l-a pregătit minuțios, căutând pe internet detalii legate de concertele în aer liber, metodele de intervenție ale SWAT, arme și explozibili.

Deși niciunul dintre cunoscuți nu îl descrie ca un fan al tirului, cumpără 29 de arme de foc între 1982 și septembrie 2016. Între octombrie 2016 și septembrie 2017, își procură mai mult de o sută de arme noi și multe accesorii.

Cu o săptămână înaintea masacrului, își expediază o parte din arsenal în 21 de saci de-a lungul a șapte zile, în apartamentul 32-135 din Mandala Bay. Douăsprezece puști erau echipate cu „bump-stock”, un dispozitiv care permite armelor semi-automate să tragă în rafală. Și să facă un număr maxim de victime.

 

Bolnav de poker

 

Într-o plâgere formulată la poliție după un incident minor la un cazinou în 2011, Paddock afirmă că a fost, cu cinci ani în urmă, „cel mai mare jucător de poker electronic din lume”, petrecând „în medie 14 ore pe zi, 365 de zile pe an” pe ecran. „Jucam toată noaptea, dormeam ziua”, povestește el.

În acea perioadă, își împarte timpul între California, Nevada, Texas și Florida, călătorind „câte trei săptămâni pe lună”. Locuiește în cazinouri, care îi oferă camere gratis pentru că este un jucător de anvergură. Spune că miza „între 100 și 1.350 de dolari” la fiecare mână și până la un milion pe noapte. Joacă îmbrăcat într-un trening negru, încălțat cu șlapi. Vine cu băutura lui, ca să nu dea bacșiș chelnerițelor.

Odată cu criza din 2007, escapadele sale la Vegas sunt tot mai rare, deoarece cazinourile „ofereau din ce în ce mai puține lucruri, nu mai merita să vii atât de des”, spune el. Totuși, Mandalay Bay îl găzduiește gratuit în apartamentul de la etajul 32, din care va ucide 58 de persoane.

 

Asasinul avea creierul normal

După masacru, Trump îl califică pe Paddock „bolnav” și „nebun”. Totuși, acesta nu părea să aibă vreo problemă psihologică. În plângerea sa din 2011, declară că nu suferă de nicio boală mentală sau dependență și nu are cazier; doar ia valium pentru a-și trata anxietatea, prescris de doctorul său pe care îl plătește „cu anul”, pentru a putea să-l consulte oricând. După disecția creierului, dr. Hannes Vogel, șeful clinicii de Neuropatologie de la Stanford University, afirmă că Paddock nu prezintă „nicio anomalie neurologică” susceptibilă a-i fi modificat funcțiile cognitive