Un bărbat de 26 de ani a povestit într-o scrisoare publicată de vice.com/ro că nu a respectat regulile carantinei, iar consecințele nu au întârziat să apară. El a participat la petreceri organizate alături de prietenii săi și a mințit în declarația pe propria răspundere.

„Am fost unul dintre acei oameni inconștienți care au luat în derâdere tot ce ține de coronavirus. Nu m-am îndoit niciodată de existența virusului și nici nu sunt adeptul conspirațiilor, doar mi s-a părut că lumea exagera și că virusul nu era un pericol atât de mare, mai ales pentru mine, care eram sănătos tun.

N-am respectat prea mult regulile. Pe declarația pe propria răspundere scriam „shopping” când plecam după-amiaza din casă și apoi rămâneam la locație”, scrie tânărul.

După o petrecere, unul dintre prietenii săi s-a îmbolnăvit. Situația s-a schimbat la final de aprilie, când unul dintre amicii mei de party a început să se simtă rău și a ajuns la spital, diagnosticat cu COVID-19. A făcut febră după un weekend de distracții și a început să tușească, dar a avut o formă medie a bolii și s-a recuperat destul de bine.

Când am aflat, am avut primul atac de panică intens, fiindcă știam că m-am văzut cu multă lume, inclusiv că am încălcat autoizolarea și am fost să-mi vizitez unchiul, în vârstă de 67 de ani, o dată pe săptămână, ca să-i duc cumpărături și să bem o bere”.


După ce a făcut un test, autorul scrisorii a aflat că este asimptomatic. „M-am testat și eu și am intrat în carantină. Rezultatul a venit negativ, dar testul de anticorpi a fost pozitiv. Dovadă că trecusem prin boală asimptomatic. Am căzut psihic și nu mi-am revenit nici acum. M-a copleșit vinovăția, m-am crezut curajos și am fost iresponsabil. Nu-mi găsesc absolut nicio scuză și nici nu vreau să-mi imaginez câte astfel de cazuri ca al meu există, de oameni inconștienți.”

Tânărul mărturisește că a fost extrem de afectat din cauza decesului unchiului său. După moartea unchiului, am început să am insomnii și să simt atât de multă anxietate și vinovăție, încât ajunsesem să tremur ca varga în pat. Adormeam cu greu și mă trezeam după o oră, două, transpirat și panicat.

Familia mea mă urăște, mai ales că ei au fost foarte vocali de la bun început cu faptul că trebuie să învăț să fiu responsabil. Prietena mea mi-a recomandat un psihiatru.

Acum fac tratament psihiatric, iar din iulie voi începe și psihoterapia, în speranța că asta mă va ajuta să nu mai am gânduri suicidale ca-n prezent”, a mai scris tânărul.