„Evenimentul zilei” vă prezintă o parte din memoriile unuia dintre actorii principali ai loviturii de stat din 23 august 1944

Fostul mareșal al Palatului, baronul Ioan Mocsonyi-Stârcea (1909-1992), implicat direct în arestarea „Conducătorului” Ion Antonescu, a lăsat în urmă o lucrare memorialistică de excepție. Este vorba de 1.358 de pagini, scrise olograf, în celula arestului, în 1962.

Drama lui Mocsonyi- Stârcea este una excepțională. Baronul a fost arestat în 1947, în dosarul liderilor PNȚ, „Iuliu Maniu – Ion Mihalache”, proces în care este condamnat la doi ani de închisoare corecțională. A fost cercetat în 1949 în procesul fostului lider comunist Lucrețiu Pătrășcanu, unde a fost folosit ca martor al acuzării.

Confiscarea averii

În 1954, Mocsonyi-Stârcea a fost condamnat la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi. În 1962, Securitatea i-a oferit posibilitatea unei eliberări anticipate, condiționate de scrierea unor memorii, în care să relateze ceea ce cunoștea despre evoluția evenimentelor și relațiilor din lumea politică românească, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, descrierea principalelor figuri ale familiei regale de la București și a reacțiilor acestora la diversele situații cu care s-au confruntat în anii 1940-1944. Mocsonyi- Stârcea este mutat în arest și i se oferă condiții privilegiate pentru a scrie.

Eliberat după ce a terminat

Cele 1.358 de pagini au fost semnate pe fiecare pagină de autor și încheiate, după cum reiese din notița de la finalul acestora, „vineri, 23.XI.1962”. De reținut că, la cinci zile de la predarea manuscrisului, 27 noiembrie 1962, a fost eliberat din penitenciar. După eliberare, guvernul comunist i-a permis să plece în Elveția, la 5 septembrie 1964. A decedat în 1992, la Geneva.

„Opera” lui Mocsonyi-Stârcea face parte din „arhiva specială” – Problema „23 august”, clasată în anul 1964, din ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne Vasile Negrea. Luna trecută, CNSAS, a publicat pe site-ul instituției peste 6.000 de file digitalizate, printre acestea fiind și memoriile baronului.

„Se făcuse galben, verde, roșu”

Mocsonyi-Stârcea povestește cum a primit Antonescu ordinul Regelui Mihai de demitere. „Conducătorul care-și revenise dintr-o emoție neresimțită pân-atunci, căci se făcuse galben, verde, roșu - după spusele participanților noștri - în cursul schimbului de fraze, țipă atunci de s-a auzit pe sală. «Nu primesc niciun ordin de la nimeni, sunt înzestrat cu depline puteri pentru conducerea statului român de Vodă Carol, de Mihai – eu poruncesc și nu primesc porunci de la dumneavoastră», căci nu se adresase direct MS (Majestății Sale - n.r.), ci-l fixase pe tizul său mai mic, vorbind așa. Acesta vru să-i răspundă, dar Mike îi făcu semn a-l lăsa să vorbească el și amândoi Antoneștii îl priviră deci curioși a-i auzi răspunsul. Regele spuse acum ceva mai tare ca-nainte, așa că-l auzirăm tustrei: «Dacă acesta vă e răspunsul, atunci sunteți destituit!» și plecă”.

CĂTRE MAREȘAL: „MIȘCĂ MĂ, ALTFEL TE ÎMPUȘC, JAVRĂ BĂTRÂNĂ”

Mocsonyi-Stârcea povestește cum a decurs pe 23 august 1944 încarcerarea lui Mihai și Ion Antonescu în seiful Fichet.

„Maiorul Dumitrescu (Anton Dumitrescu n.r.) ordonă: «Stânga marș... marș...!» ceea ce-l miră tare pe decăzutul dictator care frână pe două roți și, întârcându-și capul spre birou, în care putu zări pe Mike (Regele Mihai - n.r.) spunând ceva lui Buzești (Grigore Niculescu-Buzești - n.r.), strigă: «Bandă de tineri descreierați care nu știți ce faceți și aruncați țara-n prăpăd - dar până mine dimineață voiu fi eliberat și-atunci mi-o veți plăti scump: toți o să fiți spânzurați!». Atunci îl îmbrânci Anton spunând: «Ia, lasă vorba!»….

Abia Bij (Ion Antonescu - n.r.) ne amenințase cu spânzurarea, când îl apucă spaima că ar putea el fi suprimat spre a nu putea să-și pună-n aplicare amenințarea fiind că, prost cum era, nu-i venise-n gând că a se urca în locuința MS (Majestății Sale - n.r.) era în orice caz mai agreabil decât a coborî în pivnița palatului sau a fi dus cine știe încotro, așa că refuză să se urce și trebui forțat să umble ca să nu fie dus pe sus, ce n-ar fi fost ușor pe scara cam îngustă. Bîlă (Dumitru Bîlă- plutonier din Batalionul de Gardă), voinic al dracului, îl ridică din umăr peste trei trepte, dar neputând să meargă-n rând tustrei, sergentul –major trebuia acum să-l impinga pe arestat, treabă la care Anton îl ajută cu pumnii cărându-i mareșalului câțiva pumni zdraveni în spate, șimbrâncindu- l cam brutal, de mânie că acesta-i sabota operația rapidă a încarcerării și cărându-i în același timp cu jargonul temnicerilor: «Nu vrei să mergi? Las că te învăț eu: pășește bă, ridică-ți cracii, faci pe nebunul, hai? Uită-te na, încăpățânatule!» și se auzi un pumn în spate ce sună ca dat într-un butoi. Mă apropiase de scară cu intenția să le dau o mână de ajutor, căci Ică (Mihai Antonescu n.r.) aștepta urcușul fostului său patron ca să se poată angaja pe scară, albit ca varul și încă incapabil să vorbească, când Mike ieși din birou și-mi strigă: «See that they don’t hurt the old boy; he probably can’t move by fright» (Vezi să nu-l căpieze pe moșneag; probabil că nu poate mișca de frică). Și-n-tradevăr în clipa-ceea Bij zbieră ca un posedat de spaima morții: «Unde mă duceți?», la care Anton îl apostrofă: «Lasă gura și să vezi!» și-i aplică simultan un alt direct în spate.

FOTO: Regele Mihai I

Atunci Ionică întoarse capul și-l scuipă în față, spunând: «Nemernicule, porcule, slugoiule, nu meriți uniforma, n-ai fost o zi pe front: ai s-o plătești cu viața!». Anton și-a scos batista să-și șteargă fața de scuipat, apoi i-a tras bătrânului un pumn în ceafă de i-a mers untul și în fine și-a scos pistolul și i-a băgat gura în spate între coaste în dreptul inimii și i-a spus: «Mișcă, mă, altfel te-mpușc, javră bătrână!».

Efectul fu salutar, căci împingându- i dureros cătarea Mauserului ca o sulă între coaste îl făcu să se urnească din loc și să ajungă mai rapid la vârful scării, nu fără oareșcare busculade la cele două cotituri- platformă în unghiu drept la care bătrânul ruse să se odihnească, iar sus, ajunși cu toții în fața ușii interioare grele de oțel Fichet al safeului, se produse o scurtă luptă inegală ca să reușească trei inși voinici a-l arunca în camera de fier, în cursul căreia Ionel țipase ca porcul înjunghiat: «Aici nu intru pentru nimic în lume, vreți să mă asfixiați!» și intuiția lui avea să fie socotită profetică, căci cu închiderea ușii ermetice peste cei doi Antonești nu s-ar mai fi putut auzi nici dacă s-ar fi sinucis cu grenada.”