Din cuprinsul articolului
Dumitru Dragomir (79 de ani), fost președinte al LPF, a fost marcat de o tragedie peste care nu se poate trece. „Corleone” și-a pierdut un băiat în 1987. La acea vreme el conducea formația FCM Brașov. Iar unul dintre oamenii care se aflau la clubul de sub Tâmpa era Ilie Luca.
Martor la tragedia care i-a marcat viața lui Dumitru Dragomir. „Mi-a murit băiatul”
Dragomir și-a găsit băiatul cel mare, pe Manuel, mort în pat, după ce tânărul se înecase cu propria vomă. Într-un interviu acordat pentru gsp.ro, Luca a povestit momentele cumplite trăite atunci.
„Eram obișnuit să apar la birou înainte de a sosi Mitică. Și sună telefonul pe la 8 fără 20, am răspuns eu, fiindcă secretara nu sosise încă. Aud în receptor: Sunt Dragomir! Veniți! Veniți! Mi-a murit băiatul!. M-am blocat, dar i-am recunoscut vocea”, a povestit fostul organizator de competiții al „stegarilor”.
Mitică Dragomir. Sursa foto: Arhiva EvZ
„Ceva ce aș vrea să uit”
„Le spun colegilor care mai erau acolo Uite, băi, ce zice!. Ne-am urcat în mașină și am făcut câteva minute până la locuință, fiindcă stătea aproape, undeva lângă gară. Când am ajuns, am văzut într-adevăr un tablou îngrozitor. Manuel era decedat, așezat de-a latul patului, cu picioarele atârnate. Ceva ce aș vrea să uit! Chiar îl văzusem cu câteva zile înainte în Poiană, totul era OK, se plimba. Era un băiat pâinea lui Dumnezeu!”, și-a mai amintit Luca.
A vrut să se rupă de oraș
Dumitru Dragomir era doborât de tragedia pe care o trăia. „Cât de tare e Mitică, nu-l puteai opri din plâns. Un moment devastator. Nu doresc nici dușmanilor să treacă prin așa ceva. Apoi, ne era și greu să mai intrăm în biroul dânsului în perioada următoare. Trebuia însă s-o facem, cu o vorbă bună, o frază de consolare. Cred că, până la urmă, acel episod l-a și determinat să accepte repede oferta de la Victoria. Înainte, spunea mereu că-i place foarte mult Brașovul, dar asta l-a îndepărtat, probabil, de oraș, ca să se rupă de acele momente și să nu mai fie nevoit să meargă zilnic la cimitir. Să uite cumva!”.
