Marea Britanie a finanțat sclavia din China prin mai multe contracte cu echipamente de protecție anti-COVID.

Guvernul Boris Johnson a plătit 122 de milioane de lire companiei Winner Medical, care se aprovizionează cu bumbac de la Xinjiang Production and Contruction Corps.

XPCC este un grup paramilitar căruia i s-a interzis să-și desfacă produsele în SUA, din cauza folosirii muncii forțate.

Guvernul a mai plătit 19 milioane societății farmaceutice China Meheco și alte 16,5 milioane către Sinopharm.

Ambele companii au legături cu forța de muncă din lagărele de concentrare din China, scrie ziarul britanic The Telegraph.

Panica nu justifică contractele

China Meheco citează în registrul său contabil XPCC ca o companie utilizată pentru „servicii de muncă”. Sinopharm este menționată ca fiind implicată în Programul de Transfer de Forță de Muncă de la Xinjiang. Programul a fost acuzat de deportarea detenția și oprimarea populației uighure.

Contractele britanice cu echipamente de protecție din China au continuat până în luna mai, mult după perioada de panică inițială provocată de pandemie.

Atrocități la Xinjiang

Supraviețuitori din lagărul de la Xinjiang au vorbit despre sterilizarea forțată a femeilor, tortură, violuri și trafic de organe.

În septembrie, Partidul Comunist Chinez a încercat să prezinte lagărele de concentrare într-o lumină mai favorabilă. Beijingul a afirmat că scopul lor era „facilitarea angajării”.

Informația că Marea Britanie a finanțat sclavia din China a stârnit indignare la Londra.

Președintele Comisiei parlamentare de Politică Externă de la Londra, Tom Tugendhat, a declarat:

„Sclavia a fost abolită de legea britanică acum 200 de ani, dar ea a supraviețuit la Xinjiang. Acest lucru ne face complici la cele mai grave violări ale drepturilor omului. Trebuie să folosim G-7 pentru a stabili standarde globale, care să împiedice bunurile realizate prin muncă forțată să ajungă în țările libere.”

Dubioasa persistență

Nick Davies, de la Institutul Guvernamental, a spus:

„Acestea sunt niște acuzații incredibil de grave. Guvernul este decis să țină departe munca forțată de lanțurile sale de aprovizionare.”

Și Davies a adăugat:

„Anumite erori sunt de înțeles în graba inițială de a asigura echipamente de protecție. Dar utilizarea în mai multe rânduri a furnizorilor dubioși și atribuirea unui contract atât de important la sfârșitul lunii mai constituie o serioasă lipsă de discernământ.”

Luke de Puford, de la Alianța Interparlamentară cu China, a afirmat:

„O urgență națională nu justifică expunerea consumatorilor britanici la sclavie”.