Manuscrisul Voynich. Povestea celei mai misterioase cărți descoperite în secolul XX

Manuscrisul Voynich. Povestea celei mai misterioase cărți descoperite în secolul XXManuscrisul Voynich. Sursa Foto: Facebook

Librarul polonez Wilfrid Michael Voynich a cumpărat, în 1912, de la un colegiu iezuit un manuscris vechi care i-a stârnit imediat curiozitatea. Documentul era plin de ilustrații și texte scrise într-o limbă necunoscută, devenind rapid un mister. Voynich a fost cel care l-a făcut cunoscut la nivel mondial, iar lucrarea a primit ulterior numele de Manuscrisul Voynich.

Manuscrisul Voynich ar putea fi o enciclopedie medievală

Considerat astăzi una dintre cele mai enigmatice lucrări din istorie, manuscrisul este cunoscut doar pentru faptul că datează din secolul al XV-lea. În rest, detaliile legate de conținut, de contextul în care a fost realizat și de identitatea autorului rămân neclare, în ciuda eforturilor de peste un secol de a-i fi descifrat sensul.

Wilfrid Michael Voynich și-a dedicat viața prezentării și analizei acestui manuscris, în încercarea de a descoperi răspunsuri la misterul pe care îl ascundea. Lucrarea cuprinde aproximativ 240 de pagini, cu ilustrații detaliate și colorate, alături de texte redactate într-un stil încă neînțeles.

Diversitatea temelor din manuscris i-a făcut pe mulți cercetători să creadă că ar putea fi o enciclopedie medievală. Totuși, există foarte puține lucruri sigure pe care specialiștii le pot afirma despre conținutul său.

Originea, misterioasă

Un studiu publicat în 2014, bazat pe datarea cu radiocarbon, a indicat că pergamentul manuscrisului, realizat din piele de vițel, este de la începutul secolului al XV-lea, ceea ce îl plasează în perioada medievală. Chiar și așa, originea exactă a documentului și identitatea autorului rămân necunoscute, iar cercetătorii continuă să caute o explicație pentru misterul scrierilor sale.

Pe baza ilustrațiilor din manuscris, cercetătorii au împărțit lucrarea în șase secțiuni tematice distincte:

  • Botanică, cu reprezentări ale plantelor;
  • Astronomie și astrologie, cu simboluri zodiacale și corpuri cerești;
  • Biologie, cu imagini ale corpului feminin și ale sarcinii;
  • Cosmologie, care redă concepții medievale despre univers;
  • Farmacologie, cu desene ce arată plante așezate în flacoane;
  • o secțiune finală, fără ilustrații, care conține doar texte împărțite în fragmente separate.
Manuscrisul Voynich

Manuscrisul Voynich. Sursa foto: Wikipedia

O altă teorie despre Manuscrisul Voynich

O teorie susține că Manuscrisul Voynich ar include informații legate de relații intime, metode de contracepție și aspecte de ginecologie, subiecte considerate tabu în perioada medievală.

Teoria se bazează pe ilustrațiile care înfățișează femei goale ținând obiecte în apropierea organelor genitale. Keagan Brewer, cercetător la Universitatea Macquarie, a susținut într-un articol publicat în Social History of Medicine că manuscrisul ar fi putut servi drept mijloc de păstrare a informațiilor medicale despre sănătatea femeilor, cenzurate pentru a limita accesul femeilor alfabetizate la aceste cunoștințe.

Manuscrisul Voynich

Manuscrisul Voynich. Sursa foto: Wikipedia

Limba în care este redactat

De mai bine de un secol, experți, criptografi și lingviști au încercat să descifreze textul, însă fără rezultat. În 2019, lingvistul Gerard Cheshire, de la Universitatea din Bristol, a afirmat că manuscrisul ar fi fost redactat într-o limbă protoromanică, aflată la granița dintre latină și limbile romanice moderne.

Cu toate acestea, teoria lui a fost respinsă de mai mulți lingviști și specialiști în studii medievale, iar manuscrisul continuă să rămână, în mare parte, un mister nedescifrat.

Cartea a avut cel puțin șase proprietari cunoscuți înainte de Wilfrid Voynich

Manuscrisul Voynich, redactat de un autor necunoscut în secolul al XV-lea, a avut cel puțin șase proprietari cunoscuți înainte de a fi cumpărat de Wilfrid Voynich. Primul document care atestă proprietatea sa datează din secolul al XVII-lea, însă două secole din istoria manuscrisului nu sunt documentate.

După moartea lui Voynich, cartea a fost vândută, iar în 1969 a fost donată Bibliotecii Beinecke a Universității Yale, unde se află și astăzi, fiind accesibilă cercetătorilor.