Încă, se vorbește despre emisiunea de vineri seara, de la Realitatea TV.
Telespectatorii mărturisesc impresii, iar participanții continuă să se înjure pe facebook. Eu cred că ar fi mai potrivită o tăcere cu ochii-n jos și un efort al tuturor (realizator, șefi și șefuleți ai stației, invitat, participanți de toate felurile și, mai ales, privitori) de a uita.
Mesajele publice ale participanților la emisiune dovedesc, involuntar firește, eșecul ei. Cutare ”jurnalist” e supărat că la întrebarea lui esențială nimeni nu a răspuns, ba chiar nimeni în Univers nu o bagă în seamă, ceea ce e de neînțeles, altul ne spune că a ajuns la studio fără să știe ce e acolo, invitatul principal ne spune că a fost atras într-o capcană, dar s-a prins doar la fața locului, iar salvatorul emisiunii ne spune că s-a dus, totuși, la studio, deși nu avea treabă acolo, anume ca să schimbe pe parcurs emisiunea, dar n-a putut, așa că a intrat și el în ciorba aia care dăduse în clocot deja. De fapt, în aceste mesaje de după, vedem cum fiecare dintre cei prezenți încearcă să explice că ”evenimentele” s-au derulat fără voia sa, ba chiar împotriva voinței sale. Fiecare dintre cei care au fost în studio ne explică, acum, că nu știa ceva esențial despre emisiune. De fapt, se scuză. Ceva din ei îi face să se desolidarizeze de ceea ce au făcut împreună. Îi îndemn să asculte aceste instinct și nu pe celălalt, al ”bătăliei”, al ”eroismului anti-tiranic”, al mersului pînă-n pînzele albe, mai ales că pînzele sînt destul de murdare. Primul instinct este corect, pentru că emisiunea a fost un eșec jurnalistic de proporții. Așa cum numai ”jurnaliștii” și ”moderatorii” români sînt în stare să producă pentru ca, apoi, să se mîndrească cu el. Îi știm bine: sînt urechiști, suficienți, nepregătiți, incompetenți cu blazon, viscerali și cînd vor să fie ”cool”, cu o concepție complet eronată asupra rostului meseriei lor pe lumea asta, se simt importanți și se joacă de-a arhanghelii. Ce putea ieși cînd toate aceste trăsături ale ”jurnalismului” românesc se exprimă trufaș, iar la primire este dl Traian Băsescu – un om politic ultraspecializat în demolări, agresiv și, pe de-asupra, dominat/stimulat în ultimul timp de sentimentul că i se face o mare nedreptate? În ceea ce mă privește, după ce moderatorul și invitatul și-au declarat că se detestă (dacă se detestă, de mai există invitație și de ce invitația este acceptată?), după ce invitatul și analistul și-au spus părerile unul despre celălalt și, mai apoi, cînd invitatul și salvatorul emisiunii au ajuns la ”ai fost cu Cocoș în Dubai” vs. ”ai petrecut nopți cu Vanghelie”, am înțeles că spectacolul nu mai are nici o legătură cu mandatele dlui Băsescu, cu starea țării, cu justiția sau cu economia, cu politica internă ori cu amenințările geo-strategice.
În privința dlui Traian Băsescu, mă așteptam să fie cum a fost. Nu spun că mi-a plăcut. De fapt, întreaga emisiune mi-a displăcut profund, aducîndu-mă aproape de migrenă. Spun, însă, că cei care au plănuit emisiunea l-au avut exact pe acel Traian Băsescu pe care l-au dorit. Nu putea fi alt Traian Băsescu în contextul dat. Și ei știau asta. Nu trebuie să uităm că tonul și ritmul unei emisiuni nu-l dă invitatul, ci moderatorul. De aceea, părerea mea este că ceea ce a ieșit pe ecrane este exact ceea ce vroia Realitatea TV să iasă. Cu alte cuvinte, cred că a fost un eșec jurnalistic asumat, căutat, dorit. Nu au vrut o discuție despre ultimii 10 ani, ci o trîntă cu dl Băsescu. Dacă vroiau analiza celor 10 ani de președinție Băsescu, aveau alți invitați pe lîngă dl Băsescu (unii care chiar au meditat la acești 10 ani și nu urechiști adunați de pe bloguri, dă-i cu declarația aia, dă-i cu declarația ailaltă, ia uite cum l-am prins!), aveau un desfășurător de urmărit și o atitudine concentrată tot timpul pe evaluare – nimic din toate astea. Moderatorul, dl Hoandră, înduioșător de nepriceput la meseria asta, pare o maimuțică simpatică în fața bordului unui Airbus, a chemat în studio cinci ziși ”jurnaliști și analiști”, de fapt înjurători de Băsescu, cum sînt destui prin România. Se vedea de la o poștă că studioul e plin de băieți care de mult își doreau ”să-i dea un cap în gură” dlui Băsescu la ora de maximă audiență. Dl Traian Băsescu, invitatul emisiunii, n-a pregetat să iasă la caft, dacă de-aia se strînseseră băieții acolo și emisiunea fusese de la bun început gîndită ca ”să-l facă” pe fostul președinte. Dar, a ieșit și altceva decît se plănuise. Cel care trebuia să fie tăvălit, nu a stat cuminte și, în final, pe lîngă șuturi, palme, scuipături, a ieșit, involuntar, și altceva. A ieșit o emisiune despre starea jurnalismului românesc, despre halul în care a ajuns discursul public în România și despre un impas major în care am ajuns cu toții, crezînd că asta e politica, crezînd că acesta este jurnalismul.
Și degeaba s-au ofuscat cei cinci sau șase cînd dl Băsescu le-a spus că, pentru el, există echivalență perfectă între Antena 3 și Realitatea TV. În acea seară, chiar a fost! Și eu am avut aceeași senzație. Neplăcută, precizez, tocmai pentru că, dacă vreau să mă uit la un canal de știri, aleg întotdeauna Realitatea anume pentru că nu e ca Antena 3. Dar, vineri seară, felul în care vorbeau dnii Hoandră și Bogdan cu dl Băsescu era exact felul în care ar vorbi numiții Badea și Gâdea cu fostul președinte, de l-ar prinde printr-un studio. În ceea ce privește stilistica Realității TV, sper că această emisiune a fost doar un episod febril și nu expresia unei intenții deliberate de antenizare.
În fine, ca o dovadă supremă a năucelii noastre, menționez vraiștea părerilor de după. Ce le-a plăcut, totuși, unora a displăcut profund altora. De pildă, pentru unii, dl Rogozanu a fost ”bine”, pentru alții a fost lamentabil (sînt din a doua categorie). Unii au ovaționat: Băsescu a fost umilit, descompus și spus oprobiului, s-a descalificat, s-a demascat, s-a aruncat singur în pubela istoriei! Alții, dimpotrivă, au exultat că super-Băse i-a cotonogit pe toți, și pe rînd și de-odată. Mai sînt și dintre cei care au împărțit emisiunea în două: înainte de dl Bogdan și după dl Bogdan, spunînd că una a fost, totuși, mai reușită decît cealaltă. Am notat și opinii stupefiante, cum ar fi aceea a unui jurnalist (aici nu mai folosesc ghilimele!) autentic, cum există foarte puțini la noi, care spune că prima oră, cea fără dl Bogdan, a fost o dezbatere exact așa cum ar fi trebuit să avem și n-am avut în ultimii ani. Dragă T., quand même... Oare, înțelegem prin ”dezbatere” același lucru?
Dacă alătur acestui ghem de impresii contradictorii și opinia mea referitoare la emisiune, mă tem că rezultă ”o dare de seamă generală” din care nu înțelegem nimic. Și nu e de mirare, pentru că exact așa a fost emisiunea. De neînțeles! De aceea, zic, decît să continuăm să vorbim despre ea, e mai bine pentru toată lumea să încercăm s-o uităm.
Recomandările noastre
