După o noapte vizibil mai liniștită de sâmbătă spre duminică – 'doar' 700 de persoane au fost arestate, iar nu 900 ca în noaptea precedentă – şi după ce autoritățile poliţieneşti au readus 45.000 de polițiști pe străzile celor mai afectate orașe de violență, guvernul pare să mizeze pe posibilitatea unei scăderi a tensiunii.

O întâlnire la Palatul Élysée dintre președintele Emmanuel Macron, primul-ministru Élisabeth Borne și ministrul de interne Gérald Darmanin – care se află în centrul uraganului – a dat de înţeles că guvernul dorește să răspundă cu fermitate, dar cu măsură. Menține deschise toate opțiunile – posibilitatea declarării stării de urgență planând peste țară –, dar intenția, potrivit analiștilor, este de a promova golirea de conţinut a conflictului din stradă.

În afară de aceasta, autoritățile au evidenţiat faptul că o parte din contestare a alunecat deja în banalitatea infracțiunii: jafuri, invadarea centrelor comerciale (cel puțin douăzeci) și a supermarketurilor (peste 200). Banditism pur, care trebuie tratat ca atare. Evident, această opțiune intenționează să 'dezbrace' violența din partea ei mai politică, dar opoziția, îndeplinindu-și rolul, îngreunează această cale. Și nu slăbeşte guvernul – despre care spune că este din ce în ce mai departe de populație și de dorinţele acestora.

Strategia președintelui Macron

Din păcate pentru guvern și pentru președinte, conflictul provocat de moartea lui Nahel M. a apărut imediat după tulburarea cauzată de creșterea vârstei de pensionare și de alte măsuri din domeniul social, care aruncaseră deja Franța într-o situație de puternic conflict social.

Intervenția stângace a poliției era ultimul lucru de care Macron avea nevoie din punct de vedere politic. Nu doar din punct de vedere intern, ci și extern: țara oferă o imagine de societate în profundă contradicție, unde modernitatea se confundă cu percepția că vechile trăsături ale mediocrității rămân perene prezente. În faţa morţii lui Nahel M., nimeni nu poate uita că Franța este aceeași țară a afacerii Dreyfus și a guvernului de la Vichy, care nu a avut nicio reținere în a favoriza politicile de persecuție etnică a partenerilor săi germani: regimul lui Hitler.

Repercusiunile externe – care au determinat mai multe guverne europene și ONU să comenteze cele întâmplate – sunt o bătaie de cap pentru Emmanuel Macron. Președintele nu ascunde faptul că politica externă este unul dintre domeniile sale preferate – iar starea de asediu care a fost instalată în unele regiuni ale țării este evident o umilire politică de care Macron s-ar lipsi. Chiar și pentru că de data aceasta nu există o ieșire demnă – așa cum a fost în cazul precedent de neînțelegeri cu comunitatea turcă, acum aproximativ doi ani – care a dus chiar la un 'dezacord' diplomatic cu Recep Erdogan.

Cazul care a șocat Hexagonul

Între timp, țara este într-o stare de șoc ca urmare a cazului primarului din L'Hay-les-Roses. Faptul că a cincea noapte de tulburări (de sâmbătă spre duminică) a fost mai liniștită decât precedentele, nu face decât să evidențieze violența atacului suferit de Vincent Jeanbrun, primarul (al partidului Les Républicains) din L'Hay-les-Roses (Val -de-Marne). În jurul orei 1:30 noaptea, în timp ce primarul dormea la primărie, locuinţa i-a fost jefuită și s-a făcut o tentativă de incendiere. Mai mulţi indivizi au forțat poarta casei cu un vehicul și cazul este tratat de Ministerul Public ca o tentativă de omor.

Potrivit ziarelor, mulți francezi și-au dat seama în sfârșit că regimul de violență care se instalează ar putea merge foarte prost și că toată lumea trebuie să facă ceva pentru a 'stinge' un fitil care ar putea duce la explozia a mult mai mult decât era de aşteptat.

sursa: RADOR / jornaleconomico.pt