Mai puțin mulţumit, Lukașenko i-a răspuns lui Macron, pe care îl consideră „imatur” (pentru că nu are ca el 26 de ani de preşedinţie la activ) şi care ar trebui să înceapă „cu rezolvarea problemelor care s-au acumulat foarte mult” în Franța.
O pălărie prea mare pentru Tihanovskaia
De la Vilnius, opozanta s-a străduit să găsească un sprijin, fie şi unul simbolic, în timp ce Statele Unite stau deoparte deocamdată, Uniunea Europeană și-a rupt foarte repede dinții cu privire la problema sancțiunilor, refuzate în bloc de Cipru și apetitul rusesc pentru vecinul său a fost amplificat de criză.
Dar, indiferent de partea spre care s-ar întoarce, Svetlana Tihanovskaia, care dorește cu orice preț să păstreze suveranitatea Belarusului, se află prinsă în negocieri care depășesc cu mult interesele sale, în beneficiul celor ale Rusiei.
Chiar și Emmanuel Macron, care dorea să se angajeze într-un dialog cu Kremlinul, se află într-o situație incomodă după afacerea Navalnîi, deoarece otrăvirea cu Noviciok a acestui opozant rus a amplificat relațiile tensionate dintre Paris și Moscova.
Doar țările baltice, în frunte cu Lituania și Polonia, au luat partea opoziției belaruse: dacă Svetlana Tihanovskaia ar fi reușit să-l răstoarne de la putere pe Lukașenko, amenințarea unei invazii ruse - o teamă constantă a acestor guverne și reînviată în mod regulat de exerciții militare la frontieră - s-ar fi redus considerabil.
UE, forțată să trimită un mesaj Rusiei
„Nu avem timp să tergiversăm lucrurile, trebuie să găsim un acord, să luăm sancțiuni, să desfășurăm o anchetă la fața locului”, a spus Linas Linkevicius, ministrul lituanian pentru Afaceri Externe. „Nici declarațiile, chiar puternice, nu sunt suficiente. Uniunea Europeană trebuie să acorde sprijinul său politic și economic opoziției”.
Pentru că, estimează Linas Linkevicius, dacă nu va face nimic, „Uniunea este pe punctul de a-și pierde credibilitatea. Trebuie să trimitem un mesaj clar Rusiei, care nu trebuie să intervină în Belarus în niciun caz”.
Recomandările noastre
