I se face onoarea de a fi printre primii care prezidează lucrările, fiind un dârz combatant al arianismului. Pentru meritele sale, este uns episcop de Antiohia. Arienii nu îl vor ierta. Ei îl conving prin viclenie pe Eustatie să convoace un sinod în Antiohia și îl acuză în mod fals de adulter și sabellianism (erezie care susținea că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt trei persoane separate). Este exilat în Tracia, unde continuă să lupte contra arianismului. Trece la cele veșnice în 337 în actualul Alexandroupolis, din nord-estul Greciei. (