Marea Lojă Unită a Angliei este considerată de masonii din întreaga lume drept izvorul regulilor (landamrk-urilor) pe care ar trebui să le respecte toți, dacă doresc să se păstreze în ”granițele” regularității Ordinului.

Din acest motiv, Loja națională britanică este numită și ”Marea Lojă – Mama Lumi”. Ca un exemplu, loja britanică este de regulă ultima care oferă recunoaștere unei alte loji naționale nou-înființată sau redeschisă, așa cum a fost și în cazul României.

Pe 1 august 6018 (conform anilor din calendarul masonic) UGLE (United Grand Lodge of England) a dat următorul comunicat:

”Un candidat la admiterea în Francmasonerie trebuie să fie un bărbat”

”ÎN LEGĂTURĂ CU ACTUL DE RECUNOAȘTERE A GENURILOR DIN 2004 ȘI ACTUL DE EGALITATE DIN 2010, UN MAREA LOJĂ UNITĂ A ANGLIEI  (UGLE) ESTE ONORATĂ SĂ FACĂ PUBLICĂ RECONSIDERAREA POLITICII SALE DE GEN:

Deși nu a existat nicio solicitare generală de îndrumare privind schimbarea de gen, UGLE consideră că acesta este un moment potrivit pentru a oferi îndrumări membrilor săi. (Adică atelierele din obediență nu au formulat cereri clare de clarificare a unei poziții a Marelui Consiliu pe această problemă, a diversității de gen, dar există semnale că astfel de probleme au apărut și se simte nevoia unei abordări unitare n.n.)

Politica noastră spune clar că un candidat la admitere în Francmasoneria sub jurisdicția UGLE trebuie să fie un BĂRBAT. În cazul în care o persoană care a suferit o schimbare de gen și a devenit un bărbat cere să devină  Francmason, atunci cererea sa trebuie să fie procesată în același mod ca și pentru orice alt candidat de sex masculin. Un Francmason care după inițiere încetează să mai fie un bărbat nu încetează să mai fie un Francmason.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că persoanele pe care legea le clasifică drept femeie vor fi totuși exceptate de statutul de membru al Marii Loji Unite a Angliei. Ele pot, desigur, să devină membri ale celor două Loje exclusiv feminine – Ordinul Femeilor Francmasoni (OWF) și Ordinului Fraternității Onorabile și al Francmasonilor Antic (HFAF) – ambele se referă la membri ca frați (fără a face diferența de gen, ”frate”, soră” n.n.).”

Câteva considerații

Așa cum mai multe instituții păstrătoare/tributare tradițiilor au făcut în ultimii ani schimbări majore în preceptele lor, cel mai cunoscut ”dosar” fiind cel al Bisericii, și Masoneria s-a confruntat cu problema corectitudinii, mai ales din cauza faptului că Ordinul este eminamente masculin.

Lojile din întreaga lume s-au trezit acționate în judecată pentru a accepta femei sau pentru a răspunde de ce ”discriminează” un transsexual respins la inițiere (dacă persoana e bărbat doar în convingerea sa) sau de ce exclud un frate care, pe parcursul vieții masonice, are revelația că e femeie.

Marile loje din cele mai multe țări au rezolvat problema inițierii femeilor prin acceptarea (fără a le considera însă masoni cu ”drepturi” depline) înființarea unor ordine speciale pentru reprezentantele sexului frumos, scăpând deocamdată de ”rușinea” suferită de alte organizații silite de instanțe să-și schimbe regulamentele.

Problema genurilor fluide nu a putut fi rezolvată la fel de confortabil, așa că Marea Lojă a trebuit să-și schimbe regulamentele instituite în 1599!