Din cuprinsul articolului
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița este una dintre cele mai spectaculoase destinații naturale din România. Cu peisaje impresionante, cascade unice, peșteri misterioase și o biodiversitate rară, parcul oferă o experiență completă pentru iubitorii de natură și turism de aventură.
Cheile Nerei, cele mai lungi și, potrivit multor specialiști și turiști, cele mai frumoase chei din România, se întind pe o distanță de peste 22 km în inima Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița. Situat în sud-vestul ȓării, în Munții Aninei și Locvei, acest parc este un tărâm de poveste, ce combină peisaje carstice spectaculoase, o rețea hidrografică variată, peșteri fascinante, floră, faună și o istorie geologică deosebită.
Unicitatea geologică a Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița
Conform președintelui Grupului Ecologic de Colaborare (GEC) Nera, Cornel Popovici Sturza, Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița este situat în partea centrală a Sinclinoriului Reșița - Moldova Nouă și constituie cea mai întinsă și compactă zonă de calcare din România. Aici predomină formațiuni cretacice, jurasice și triasice, carstificate până la altitudini de peste 1.160 m.
"Vorbim de un fabulos carst al parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa. Acesta ocupă partea centrală a Sinclinoriului Reşiţa - Moldova Nouă, care constituie cea mai întinsă şi compactă zonă de calcare din România. Această zonă este acoperită în cea mai mare parte cu benzi cretacice, jurasice şi triasice, orientate aproximativ nord-sud şi este carstificată până la altitudinea maximă de 1.160 m. În ciuda altitudinilor lor mijlocii sau chiar joase, în general sub 1.200 m, munţii de pe întinsul acestui parc au, în cele mai multe locuri, aspecte semeţe, de munte tânăr, înalt şi sălbatic", susţine preşedintele Grupului Ecologic de Colaborare (GEC) Nera, Cornel Popovici Sturza.
Peisajele sunt modelate de fenomene carstice diverse: câmpuri de lapiez, doline, izbucuri, ponoare, poduri naturale, avene, lacuri carstice și, desigur, peste 470 de peșteri și avene, fiecare cu propria morfologie și specificitate.
Cele mai spectaculoase atracții naturale din Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița
Cheile Nerei
Pe o lungime de 22 km, între localitățile Șopotu Nou și Sasca Română, Cheile Nerei impresionează prin sălbăticia lor. Apele verzi-albastre ale Nerei creează contraste spectaculoase cu stâncile calcaroase albe și cu vegetația luxuriantă. Aici, traseele de trekking pot dura o zi întreagă, fiind potrivite pentru iubitorii de natură și aventură.
Cascadele Beușniței
Cascadele sunt printre cele mai cunoscute obiective din parc. Acestea formează o succesiune de prăbușiri spectaculoase ale apelor peste trepte de travertin. Culoarea apei, combinația de verde, albastru și alb, împănate de vegetație, oferă un peisaj unic.
Ochiul Beiului
Lacul "Ochiul Beiului" este un izbuc carstic, cu o culoare ireală, de un albastru intens. Apele sale nu îngheață niciodată, iar legenda spune că lacul are o conexiune magică cu sufletul naturii.
Lacul Dracului
Un alt element spectaculos este Lacul Dracului, un lac carstic format prin prăbușirea tavanului unei peșteri. Conform legendei, aici s-ar fi aruncat diavolul după ce a fost păcălit de un bătrân cioban. Lacul este și astăzi un punct de atracție pentru turiștii fascinați de misterele naturii.
Legenda spune că demult, un moş hâtru, în timp ce stătea cu caprele la păscut, pe neaşteptate i s-a ivit în faţă un omuleţ cu un peşte în mână. Omuleţul i-a cerut bătrânului să îi frigă peştele pe jar de vreascuri uscate, având grijă să nu cumva să i se strâmbe coada, lucru pe care acesta l-a acceptat, cu condiţia ca omuleţul, la rândul său, să-i frigă un cap de ţap, fără ca acesta să "rânjească". Bătrânul s-a pus pe treabă şi a înfipt un băţ în peşte, aşa încât, coada acestuia nu s-a îndoit. Musafirul său, însă, care nu era altul decât diavolul, a legat botul ţapului cu o funie din coajă de tei. Jarul a ars teiul, fapt pentru care botul ţapului s-a desfăcut, arătându-şi dinţii. Furios că bătrânul l-a păcălit, diavolul s-a aruncat în lac. De atunci, acesta poartă numele de Lacul Dracului.
Rețea hidrografică
Râurile Nera, Beu, Miniș, Șușara și altele formează o rețea hidrografică complexă, cu cascade, izbucuri, lacuri și pâraie subterane. Acestea sunt responsabile pentru microclimatul umed și biodiversitatea ridicată a parcului.
Pe tot întinsul sălbaticelor Chei ale Nerei, de la Şopotu Nou şi până la Sasca Română, pe o lungime de peste 20 km, întâlneşti ape verzi-albastre, spectaculoase, cu un curs întretăiat de cuvete adânci, notează Agerpres. Datorită calcarelor, apele infiltrate în adâncuri formează cursuri subterane, care ţâşnesc din nou la suprafaţă sub forma unor izbucuri, cum sunt cele din Cheile Nerei (Iordanului) de la Beuşniţa, Bigăr, Lăpuşnic, Moceriş, Ducin, Tisia, Vicinic, Simion. Cele mai multe ape sunt încărcate cu carbonat de calciu, iar curgerea lor este însoţită de mari depuneri de travertin, pe patul de stuf calcaros formându-se o succesiune mirifică de cascade în trepte. Cele mai fascinante dintre ele sunt Cascadele Beuşniţei, adevărate orgi acvatice, unice în peisajul românesc prin frumuseţea şi originalitatea lor.
Aventură și ecoturism
Parcul oferă oportunități pentru toate tipurile de turism activ:
-
Escaladă: stânci precum Cârșia Rolului, Cârșia Șoimului sau Turnurile Begului oferă trasee cu grad mare de dificultate.
-
Rafting: Râul Nera este ideal pentru rafting și sporturi acvatice.
-
Canyoning și speoturism: Pe Valea Rea sau în peșterile Ponor Uscat, Gaura Porcarului, Rolului, turiștii pot explora un univers subteran spectaculos.
-
Trekking: Traseele marcate sunt multiple și variază ca dificultate.
Biodiversitate excepțională
Floră
Parcul găzduiește peste 1.080 de specii de plante superioare, provenind din zone mediteraneene, sud-europene și centrale. Se regăsesc specii rare precum măceșul de Beușnița, vișinul turcesc, cornișorul, săbiuța și numeroase orhidee autohtone.
Faună
Aici trăiesc 313 taxoni de faună terestră (119 specii protejate) și 273 de taxoni cavernicoli. Printre aceștia se numără răpitoare de noapte, mamifere rare, șopârle, amfibieni, și pești rari precum Cobitis elongata, o specie terțiară relictară.
"Vegetaţia şi flora parcului oferă un mozaic impresionant de specii, care provin din areale geografice şi ecologice diferite. Această mare biodiversitate se datorează caracterului special al biotipurilor de aici (roci calcaroase cu regim termic favorabil), care au oferit habitate prielnice şi pentru o serie de specii de plante termofile de origine mediteraneeană şi sudică, migrate în timpul glaciaţiunilor pe aceste locuri. Cercetările de până acum indică existenţa pe aceste meleaguri a circa 1.086 de specii de plante superioare, aparţinând a 98 de familii", spune Cornel Popovici Sturza.
Patrimoniu cultural și istoric
Pe teritoriul parcului există urme de locuire umană încă din Neolitic, identificate în 24 de peșteri. S-au descoperit fragmente ceramice, vetre de foc și alte vestigii arheologice.
Vizitatorii pot vedea galerii miniere vechi, Cetatea Socolari sau clădirea Teatrului din Oravița, considerat cel mai vechi teatru din România. Totodată, există posibilitatea vizitării mănăstirilor Călugăra și Sasca.
Accesibilitate și infrastructură
Parcul are o suprafață de 36.758 ha, din care 29.164 ha sunt fond forestier. Accesul se face:
-
din Băile Herculane, pe ruta Bozovici - Șopotu Nou (DN 57B),
-
din Timișoara, pe ruta Oravița - Sasca Montană (DN 57),
-
din Reșița, pe ruta Anina - Steierdorf (DN 58).
Traseele turistice sunt bine marcate, existând poteci autorizate, drumuri forestiere și puncte de belvedere.
Rezervațiile naturale incluse
-
Cheile Nerei - Beușnița (4.069 ha)
-
Cheile Șușarei (248 ha)
-
Izvorul Bigăr (271 ha)
-
Ciclova - Ilidia (1.939 ha)
-
Ducin (285 ha)
-
Líșovacea (33 ha)
