Editura Evenimentul si Capital

DEZBATERE EVZ. Liiceanu intervine în polemica Pleșu - Beligan. Marile roluri îl pot spăla pe „Artistul Poporului” de păcatul de a-l fi lingușit pe Ceaușescu?

Gabriel Liiceanu a intervenit în polemica Pleșu-Beligan
Autor: | | 186 Comentarii | 6366 Vizualizari

Totul a început pe 20 septembrie, pe Arena Națională, la lansarea candidaturii lui Victor Ponta la prezidențiale. La un moment dat, în spatele scenei, pe o plasmă uriașă, apare figura lui Radu Beligan. Candidatul surâde larg, mimând surpriza și încântarea. De pe ecran, Maestrul, ajuns la 96 de ani, rostește: „Îl susțin pe Victor Ponta, pentru că țara asta are nevoie de un Președinte tânăr și energic!”

”Cred în tineri, doamnelor și domnilor! Tinerii sunt capitalul nostru cel mai de preț. Trebuie să ne folosim de acest capital, de la nivelul cel mai de jos și până la vârf! Dixi et salvavi animam meam!” Adică am spus și mi-am salvat sufletul! Finalul tradițional al oratorilor antici.

Sprijinul fără ocol al lui Radu Beligan pentru Victor Ponta a stârnit furtună, în presă, dar mai ales în mediul virtual. Cum era posibil ca cel mai mare actor al României, o statuie în viață, să-l sprijine pe reprezentantul PSD (și aici urma de obicei o enumerare de epitete)?

PLEȘU DESCHIDE BALUL

Pe valul reacțiilor stupefiate, Andrei Pleșu publică o tăioasă „scrisoare deschisă”, în care îi spune lui Beligan: „Ați simțit nevoia, la vârsta dvs, să vă legați numele de un caraghios”. Elogiind talentul, cultura, subltilitatea artistului, Pleșu trece repede la osanalele înălțate de acesta lui Nicolae Ceaușescu: „Simpatia mea pentru dvs m-a ajutat, adesea, să trec cu vederea numeroasele pagini omagiale, dedicate unui șef de stat care, în opinia majorității românilor (care, de altfel, l-au și evacuat), nu le merita. Ceea ce mă frapa, totuși, era „îndeminarea” cu care le scriați. Nu aveați aerul că executați, ca alții, o oarecare piruetă formală, o mică dedicație de circumstanță. Puneați, în declarațiile dvs, aceeași „originalitate”, acelasi convingător patos al expresiei, aceeași „autenticitate”, pe care le foloseați și pe scenă. Nu erau textele unui docil funcționar de stat, erau "texte Beligan", texte purtând amprenta personalității dvs.” Pleșu dă și exemple: „Ceaușeșcu era «cel care asculta respirația țării», «cel care a șters din dicționar cuvintele: oboseală, inerție, stagnare, nepăsare, imposibilitate», «cel care se odihnește de o muncă prin altă muncă», exponentul «a ceea ce e mai bun în noi»”.

FLORETA ȘI MĂCIUCA DE STIL

Urmează o fandare elegantă ca la scrimă: Pleșu pomenește propriul episod rușinos din biografie - memoriul adresat lui Nicolae Ceaușescu, în obișnuitul limbaj de lemn al vremii, pentru a fi reabilitat după episodul „Meditația transcendentală”, pentru a reveni la atac: „Mai târziu, am aflat, nu fără amărăciune, că ați avut stupefianta idee să reclamați autorităților o producție regizorală a lui Liviu Ciulei: «o crimă pentru actul de cultură în sine» - suna verdictul dumneavoastra. Dar am fost, mereu, gata să uit.”

După care, episodul din 1990, când Pleșu, proaspăt ministru al Culturii, aprobă îndepărtarea lui Beligan de la șefia Teatrului Național: „În 1990, un grup de mari actori ai Teatrului Național (printre care regretatul Gheorghe Dinică) au venit la Ministerul Culturii pentru a cere demisia dvs. Era, într-adevăr, greu de acceptat ca cineva care, în ianuarie 1989, înca se risipea în lingușeli partinice să rămâna în continuare «șef». Prin urmare, am răspuns pozitiv solicitării cu pricina. Vă prețuiam încă destul ca să cred că pierderea unei lumești șefii nu vă va afecta. Nu erați «scos» din teatru, nu vi se cerea să renunțați la adevăratul dvs. «rol»: acela de mare actor. Vi se cerea, cu alte cuvinte, să fiti doar mare actor. Din câte știu, ați primit, totuși, prost «lovitura».”

Apoi, eseistul aplică lovitura de grație: „Din păcate, întregul eșafodaj, cu greu întreținut, al admirației mele s-a fisurat deunăzi, în urma unui «incident» în aparență minor. Ați simtit nevoia, la vârsta dvs, la statura dvs, să vă legați numele de un caraghios. Spectrul «stadionului» de tip coreean a reaparut în biografia dvs într-un moment în care nimic nu-l mai poate justifica. Asta înseamnă că m-am înșelat. Că, înainte de 1989, nu ați negociat util, sacrificindu-vă de dragul teatrului, ci că ceva inexplicabil vă atrăgea în sfera puterii, oricât de pătată era ea. Ca și acum. Puterea talentului dvs, puterea minții dvs nu vă satisfăceau. Ca și acum, voiați să fiți în preajma celeilalte puteri, oricât e ea de trecătoare prin comparație cu puterea prestigiului dvs profesional. Voiați, ca și acum, să fiți mai curând pe scena ștabilor, decât pe aceea a colegilor dvs. (...) Calibrul dvs merita un amurg mai nobil.”

COLEGII LUI BELIGAN ÎI RĂSPUND LUI PLEȘU

„Scrisoarea deschisă” a lui Pleșu stârnește imediat valuri în partea cealaltă: un grup de actori (nume grele ale scenei românești) și cântăreți își exprimă „îngrijorarea față de atacul nedrept”. „Considerăm că trăim într-o societate democratică în care libertatea de exprimare este garantată și că nimeni nu trebuie pus la zid doar pentru că își exprimă punctele de vedere. Este firesc ca într-o societate deschisă să existe pluralism de idei, de opinii și de opțiuni de orice natură și este la fel de firesc ca oamenii, în special cei care reprezintă repere pentru societate, să accepte și să respecte faptul că cineva gândește și se manifestă altfel decât ei”, se arată într-o „Scrisoare către Andrei Pleșu și către cetățenii României care iubesc democrația”. „Vă rugăm să acceptați acest minim comportament democratic și să vă cereți scuze față de Maestrul Radu Beligan”, conchid semnatarii: Florina Cercel, Adela Mărculescu, Marin Moraru, Costel Constantin, societari de onoare ai TNB, și soliștii Dida Drăgan, Angela Similea, Adrian Daminescu și Florin Apostol.

Opinia publică este ațâțată și mai mult, printr-un dialog Pleșu - CT Popescu în care eseistul a punctat: „Domnul Beligan poate să aibă libertate de opinie faţă de Ponta, eu nu pot să am libertate de opinie despre Radu Beligan. Cu toţii iubim tinerii, dar noi votăm oameni. Dl Beligan poate să aibă libertate de expresie. Să înţeleg atunci că şi textele scrise înainte de 1989, care sunt trist de multe, despre Elena Ceauşescu, despre Ceauşescu, erau tot semne ale libertăţii de opinie?”

ULTIMA ORA. Cu cine STA IN CELULA Radu Mazare!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Fapt divers

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI